Inca din 10 mai, comandantul general al Armatei Ucrainei a disparut.
Prigojin, bucatarul sef al lui Putin a lasat sa se inteleaga - nici confirmand, nici negand - ca un atac efectuat de PMC Wagner in vestul Bahmutului ar fi responsabil pentru uciderea lui Oleksandr Syrskyi (Comandantul trupelor terestre ucrainene) si a lui Valeryi Zaluzhnyi.
Apoi, internetul a luat foc, canalele rusesti exultand, canalele ucrainene plangand iar presa oficiala ucrainiana, aflata sub coordonarea compartimentului de lupta informationala al SBU - Serviciul Secret ucrainian - transmitand negari dupa negari.
Cert este ca Zaluzhnyi a contramandat o videoconferinta cu reprezentanti NATO, in public aparand drept dovada ca traieste, o fotografie cu el la o nunta care s-a dovedit ulterior ca era de prin 2021.
Apoi, au aparut speculatii, mai intai timide apoi mai ferme, ca ar fi, de fapt, internat intr-un spital din Kiev unde trece printr-o serie de operatii ce implica trepanatii si ca nu va mai putea conduce operatiunile militare.
Totul s-a suprapus peste fel si fel de speculatii referitoare la pozitiile pe care Zaluzhnyi le-a exprimat in raspar cu Zelenski...
In paralel, Budanov si alti reprezentanti la varf ai conducerii ucrainiene transmiteau mesaje publice despre mult anuntata "contraofensiva ucrainiana". O stiti, aia pe care o vezi si nu o vezi, ca pe pisica lui Schrodinger.
Povestea ofensivei este mai complicata si miza este extrem de ridicata; valoarea ei de PR este extrem de mare si Occidentul a investit enorm in aceasta viitoare batalie.
Practic, intreg efortul material al Vestului colectiv (NATO-UE) este indreptat spre si motivat de aceasta ofensiva si de rezultatul ei.
Ofensiva este mai necesara politicienilor din Vest decat celor din Ucraina pentru ca deja cetatenii pun intrebari dificile si pragul de suportabilitate este din ce in ce mai scazut. Practic, vistieriile se golesc fara un rezultat sensibil, razboiul continua fara o perspectiva reala de pace; conditia pusa de Ucraina, anume "pacea justa" este ceva lipsit de predictibilitate si chiar frizeaza imposibilul pentru ca vizeaza alungarea rusilor din Crimeea, ceea ce factual este imposibil.
In fine, ofensiva ucrainiana este absolut necesara!
Misterul s-a adancit si mai mult in loc sa se limpezeasca, odata cu reaparitia in spatiul public a lui Zaluzhnyi sambata, 27 mai 2023! In mod surprinzator, cateva secunde filmate par sa ne arate un tip, in primul rand, intreg. Apoi, nitel cam obosit dar, cum ziceam, intreg! Oricat ai analiza filmarea, omul e OK, nu are nici gauri in cap iar parul pare mai lung de doua saptamani, ceea ce exclude o trepanatie asa cum sustineau sursele "dusmanoase".
Si atunci?
Ei bine, cheia sta in ceea ce s-a intamplat imediat dupa ce s-a anuntat de catre Prigojin cucerirea Bahmutului.
Anume, o miscare ofensiva pe flancul sudic, dinspre Vest. Sursele au calificat atacul ucrainian ca "recunoastere in forta". Adica, forte la nivelul unei companii deruleaza o actiune ofensiva cu scopul de a descoperi capacitatea de lupta si locatia inamicului pentru a modela ulterior derularea unei operatiuni in forta sau de precizie. Adica un atac deplin sau intrventia artileriei ori a aviatiei.
Numai ca, respectiva "recunoastere in forta" a fost urmata de un numar complet disproportionat de forte ucrainiene distruse. Au fost raportati peste 1500 de soldati ucrainieni ucisi.
Iar asta nu mai este deja "recunoastere in forta", acolo avem de-a face cu batalioane. Ergo, o adevarata ofensiva...
Mai mult, pe o alta directie au fost evenimente similare insotite de un numar semnificativ de pierderi, chiar daca nu atat de mari.
Budanov (Seful SBU) ba vorbeste despre o ofensiva care a inceput dar merge asa, mai incetisor si mai complex, "pas cu pas" cum ar zice daca ar fi profesor de Fizica, ba despre urmatoarea perioada in care va incepe, de parca a uitat ce a zis cu o zi inainte!
Asadar, cel mai probabil "ofensiva ucrainiana" deja se desfasoara insa nu asa cum era planificat. Anuntand contradictoriu, ba ca a inceput, ba ca o sa inceapa, de fapt se lasa loc pentru exploatarea PR a variantei in care din toata infrangerea iese ceva de o mica victorie. La fel ca si cu Bahmutul a carui pierdere, ucrainienii au incercat sa o transforme intr-o victorie.
Si totusi, unde a fost Zaluzhnyi?
Zaluzhnyi, ca oricare alt comandant general al unei armate in pragul unei operatiuni majore, a fost undeva intr-un buncar. Simplu.
Pe 8 mai, Bahmutul a fost ocupat complet de rusi. Acela a fost semnalul pentru lansarea ofensivei. Care a declansat o serie de planuri operative, printre care si punerea la adapost a conducerii politice si militare a Ucrainei. Generalii s-au dus la buncare, Zelenski a plecat intr-un turneu care nu s-a incheiat nici acum... Seamana cu ceea ce in armata se comanda cu "grenada in mijlocul formatiei"!
Au stat care pe unde au putut cat a fost necesar, sperand ca rezultatul sa vina si sa poata anunta cu mandrie ca au inceput insa, intre timp, lucrurile au devenit clare si asa a reaparut in public Zaluzhnyi; incercanat dar intreg, gata de poze dar constient de inevitabilitatea sfarsitului.
