La începutul anilor 1970, SUA și o mare parte a lumii occidentale se aflau într-o criză economică de stagflație. Nixon a scos complet dolarul din standardul de aur în 1971, cu ajutorul Rezervei Federale (sau poate sub conducerea Fed), ceea ce a dus în cele din urmă la intensificarea presiunilor inflaționiste. Boom-ul postbelic din Europa s-a încheiat brusc, în timp ce prețurile bunurilor (și ale petrolului/ benzinei) în SUA au crescut vertiginos până în 1981-1982, când Rezerva Federală a ridicat ratele dobânzilor până la aproximativ 20% și a creat o prăbușire recesionară deliberată.
Este interesant faptul că FMI a creat sistemul DST-Drepturi Speciale de Tragere- în 1969, chiar înainte de eliminarea standardului aurului (același DST pe care FMI este pe cale să îl folosească ca bază a unui mecanism global de monedă digitală). Iar Forumul Economic Mondial a fost fondat în 1971.
Această perioadă este deseori descrisă în filme ca o eră veselă și veselă a discotecilor, drogurilor, hipioților și rock n' roll-ului, dar realitatea este că începutul anilor 1970 a fost începutul sfârșitului pentru Occident - a fost momentul în care fundațiile economice au fost sabotate, iar bunăstarea clasei de mijloc a fost furată încet, dar sigur, de inflație.
În mijlocul acestei "stări de rău" economice, pe care Jimmy Carter a numit-o mai târziu "criză de încredere", Organizația Națiunilor Unite și grupurile de mese rotunde globaliste asociate au lucrat din greu la dezvoltarea unei scheme pentru a convinge populația să îmbrățișeze centralizarea globală a puterii. Obiectivele lor erau destul de directe.
Au vrut:
- O justificare pentru controlul guvernamental al numărului populației umane.
- Puterea de a limita industria.
- Puterea de a controla producția de energie și de a dicta sursele de energie.
- Puterea de a controla sau de a limita producția de alimente și agricultura.
- Capacitatea de a microgestiona viețile indivizilor în numele unui "bine mai mare" definit ulterior.
- O societate atomizată în care dreptul individual la proprietate este abandonat.
- Un sistem economic mondial unic, pe care îl vor gestiona ei.
- Un sistem monetar mondial unic.
- Un guvern mondial unic care să gestioneze o mână de regiuni separate.
Unul dintre cele mai revelatoare citate de pe agendă vine de la secretarul de stat adjunct al administrației Clinton, Strobe Talbot care a declarat în revista Time Magazine că:
"În următorul secol, națiunile așa cum le cunoaștem vor fi depășite; toate statele vor recunoaște o autoritate unică, globală... Suveranitatea națională nu a fost o idee atât de bună până la urmă."
Pentru a înțelege cum funcționează această agendă, vă ofer un citat din Richard Gardner, membru globalist al Consiliului pentru Relații Externe, într-un articol din revista Foreign Affairs din 1974, intitulat "The Hard Road To World Order":
"Pe scurt, "casa ordinii mondiale" va trebui să fie construită de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos. Va arăta ca o mare "confuzie zbuciumată și zbuciumantă", pentru a folosi celebra descriere a realității făcută de William James, dar ocolind suveranitatea națională, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât un atac frontal de modă veche".
Cu alte cuvinte, globaliștii știau că incrementalismul va fi singura modalitate de a obține o structură de putere mondială unică care guvernează DESCHIS, în loc să ascundă dominația elitiștilor în spatele unor organizații clandestine și politicieni marionetă. Ei doresc un imperiu global în care să devină "regii filozofi" unși, descriși în Republica lui Platon. Orgoliile lor narcisiste nu se pot abține să nu râvnească la adorația maselor pe care le urăsc în secret.
Dar, chiar și în cazul progresismului, ei știu că, în cele din urmă, publicul își va da seama de plan și va încerca să se opună, pe măsură ce libertățile omului sunt erodate. Înființarea unui imperiu este un lucru dar menținerea lui este altul.
Cum ar putea globaliștii să iasă din dulapul lor autoritar, să elimine libertățile individuale și să conducă lumea fără o rebeliune care, în cele din urmă, să-i distrugă?
Singurul mod în care un astfel de plan ar putea funcționa este ca oamenii, "țăranii" din acest imperiu, să ACCEPTE propria lor sclavie.
Publicul ar trebui să fie făcut să privească sclavia ca pe o chestiune de datorie solemnă și de supraviețuire, nu doar pentru ei înșiși, ci pentru întreaga specie. În acest fel, dacă cineva se răzvrătește, ar fi văzut ca un monstru de către stup. Prin sfidarea structurii de putere, ar pune în pericol întreaga colectivitate.
Astfel, globaliștii câștigă. Nu doar pe moment, ci pentru totdeauna, pentru că nu va mai fi nimeni care să li se opună.
Am gustat din plin din acest tip de război psihologic în timpul fricii de pandemie, în care ni s-a spus că un virus cu o rată de mortalitate de 0,23 % este suficient pentru a ne șterge majoritatea drepturilor omului. Din fericire, un grup suficient de mare de oameni s-a ridicat și a luptat împotriva ordinelor și pașapoartelor.
Acestea fiind spuse, există o agendă de "bine mai mare" mult mai mare în joc pe care globaliștii intenționează să o exploateze, și anume așa-numita "criză climatică".
Pentru a fi limpede, există ZERO dovezi ale unei crize climatice cauzate de emisiile de carbon sau de gaze cu "efect de seră" produse de om.
Nu există evenimente meteorologice care să iasă din comun în ceea ce privește cronologia istorică a climei Pământului. Nu există dovezi care să susțină teoriile "punctului de basculare" a temperaturilor.
În plus, temperaturile Pământului au crescut cu mai puțin de 1°C în 100 de ani. Înregistrarea oficială a temperaturilor datează doar din anii 1880, iar această cronologie restrânsă este cea pe care oamenii de știință din domeniul climei finanțați de ONU și de guverne o folosesc ca punct de referință pentru afirmațiile lor.
Ideea este că ONU a promovat isteria cu privire la un fals scenariu climatic apocaliptic, la fel cum WEF și OMS au promovat isteria și teama cu privire la o amenințare care nu este o amenințare, cum ar fi covidul. Și totul a început la începutul anilor 1970, cu un grup legat de ONU numit Clubul de la Roma.
Globaliștii au plănuit să folosească ecologismul ca scuză pentru centralizare cel puțin din 1972, când Clubul de la Roma a publicat un tratat intitulat "Limitele creșterii". Finanțând un studiu limitat al industriei și al resurselor într-un proiect comun cu MIT, concluziile păreau să fi fost scenarizate cu mult timp înainte - Sfârșitul planetei era aproape dacă națiunile și indivizii nu-și sacrificau suveranitatea. Cât de convenabil pentru globaliștii care au finanțat studiul...
Douăzeci de ani mai târziu, aceștia aveau să publice o carte intitulată "Prima revoluție globală". În acel document, ei discută în mod specific despre utilizarea încălzirii globale ca vehicul pentru a forma o guvernare supranațională:
"În căutarea unui inamic comun împotriva căruia să ne unim, am ajuns la ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea, s-ar potrivi. În totalitatea lor și în interacțiunile lor, aceste fenomene constituie într-adevăr o amenințare comună, care trebuie confruntată de toți împreună. Dar, desemnând aceste pericole ca fiind inamicul, cădem în capcana, asupra căreia i-am avertizat deja pe cititori, și anume aceea de a confunda simptomele cu cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția omului în procesele naturale și pot fi depășite doar prin schimbarea atitudinilor și a comportamentelor. Adevăratul dușman este deci însăși umanitatea."
Făcând din însăși existența umanității marea amenințare, globaliștii au intenționat să unifice publicul în jurul ideii de a se ține pe ei înșiși sub control. Altfel spus, publicul ar trebui să își sacrifice libertățile și să se supună controlului, în convingerea că specia umană este prea periculoasă pentru a i se permite libertatea.
Următoarea știre specială de la Australian Public Broadcasting Service a fost difuzată în 1973, nu la mult timp după ce Clubul de la Roma a fost fondat. Este surprinzător de directă în ceea ce privește scopurile organizației:
Ce rezultă din această înregistrare și din mesajul ei? Globaliștii își doresc mai ales două rezultate specifice - doresc sfârșitul suveranității naționale și sfârșitul proprietății private prin minimalismul stimulat social. Exact aceste obiective pe care Clubul de la Roma le-a subliniat în anii 1970 constituie astăzi politicile directoare ale ONU și ale Forumului Economic Mondial. Conceptul de "economie de comuniune", pe care Klaus Schwab și WEF îl promovează adesea cu mândrie, nu a fost gândit de ei, ci de Clubul de la Roma acum 50 de ani.
Este o profeție care se împlinește singură: Își petrec o jumătate de secol inventând o criză, stârnesc teroarea publică și apoi oferă aceleași soluții pe care au vrut să le aplice cu zeci de ani în urmă.
În cele din urmă, agenda climatică nu are nimic de-a face cu ecologismul ci doar cu economia. Planul a început în mijlocul unei crize de stagflație foarte reală, un moment în care populația clasei de mijloc se temea cel mai mult pentru viitor, iar prețurile creșteau rapid. Această criză nu a fost cauzată de penuria de resurse, ci de proasta gestionare a sistemului financiar. Nu este o coincidență faptul că punctul culminant al schemei de încălzire globală are loc astăzi, chiar în momentul în care un alt dezastru de stagflație se află asupra noastră.
Clubul de la Roma este acum o rămășiță a ceea ce era înainte, plin de hipioți idioți, cel mai probabil pentru că ONU și alte think-tank-uri globaliste au preluat rolul pe care grupul obișnuia să îl joace. Cu toate acestea, umbra Clubului original este mereu prezentă, iar strategia sa de propagare a fricii legate de climă este folosită chiar acum pentru a justifica creșterea suprimării guvernamentale a energiei și agriculturii.
Dacă nu sunt stopate de către public, obligativitatea totalitară a certificatelor de carbon va deveni norma. Următoarea generație, care va trăi în sărăcie artificială, va fi învățată încă din copilărie că globaliștii "au salvat lumea" de o calamitate care nu a existat niciodată cu adevărat. Li se va spune că înrobirea umanității este un lucru de care trebuie să fie mândri, un dar care menține specia în viață, iar oricine pune la îndoială această sclavie este un ticălos egoist care dorește distrugerea planetei.