Eliberatorii

Cand au pornit spre Est armatele Axei, populatia tarilor i-a condus la trenuri si le-a insotit convoaiele cu alai, cantec si flori.

Le spuneau "eroi" si "eliberatori".

 

Erau toti convinsi ca e calea cea dreapta si ca aia de la destinatie trebuiau starpiti si, odata cu asta, raurile de lapte si miere se vor revarsa si asupra lor.

 

Anii au trecut, bombardierele pe deasupra, asisderea.

 

Pe aceleasi drumuri pe care plecasera cu alai flacaii tarilor au inceput sa vina din nou soldati, pe celalalt sens.

 

Cei ramasi s-au strans din nou, de data asta  pentru  pe cei care trebuiau starpiti si care veneau pe acelasi drum pe care plecasera aia de au fost condusi cu flori.

 

Si astora li s-a spus "eroi" si "eliberatori" si, daca ne uitam pe pozele vremii, chiar au fost primiti cu sincera bucurie. 

Au mai trecut niste ani si noile generatii, prea ocupate sa asculte povestile celor care au ocupat de doua ori cu flori trotuarele si-au condus fiii spre Est.

 

Istoria fiind de felul ei ciclica, zic sa ne pregatim cu flori pentru "eliberatori" desi toate semnele indica ca de data asta vor lasa Europa nerecunoscatoare sa se descurce singura.

Vom avea apoi destul timp sa o rescriem in functie de cum dicteaza stapanul in a carei ograda vom pica.

Pe masura ce oamenii din Vest au imbatranit, au uitat suferintele si ororile prin care au trecut.

 

Cei din Est nu; au grija in fiecare primavara sa isi aduca aminte de cei dragi care au pierit de glontul celor plecati spre Est...