Cand a fost anuntata mobilizarea partiala in Rusia, ma asteptam ca in circa doua saptamani deja sa ajunga pe front un contingent consistent, avand in vedere ca au fost convocati rezervistii cu istoric activ important in zone de lupta din trecutul apropiat.
Au trecut saptamanile, au trecut si niste luni, timp in care mi-am dat seama unde am gresit.
Am avut impresia ca Rusia va trece la o ofensiva masiva, pe lungimea intregului front. Nu una in forta, in viteza, ci una caracterizata mai mult de o presiune insuportabila asupra armatei Ucrainei, care o va face pe aceasta sa cedeze.
Un element, aparent minor, mi-a atras atentia si nu reuseam sa il explic in niciun fel: realizarea de lucrari defensive, antitanc, pe lungimi mari de front!
Stirile despre ele s-au stins de mult, subiectul a fost uitat iar de cateva zile in cancelariile Occidentale se pune problema trimiterii de blindate in sprijinul Kievului. Sa nu uitam ca, pana recent, SUA si NATO dezminteau categoric intentia de a transfera astfel de mijloace de lupta ucrainienilor!
Totusi, Rusia a anticipat aceasta miscare si s-a pregatit.
Intre timp, Soledar a fost capturat. Luptele au fost duse, in principal, de catre Grupul Wagner, o companie privata. E adevarat, a avut sustinere pe flancuri de la un batalion de parasutisti ai armatei regulate ruse, dar, luptele efective au fost duse de catre aceasta companie privata.
Alt reper important este modificarea conducerii militare: Din 11 ianuarie 2023, la comanda Marelui Stat Major a fost numit un general extrem de competent, Gherasimov. Surovikin, fost comandant al Fortelor Aerospatiale ale Rusiei, fost Comandant al trupelor reunite in zona Operatiunii Militare Speciale, a fost numit adjunct si a revenit exclusiv la comanda acelorasi forte aeriene. Ca o paranteza, nu, nu este o retrogradare ci o restabilire a competentei intr-un cadru mult mai larg, al operatiunilor militare cu arme combinate, ma rog, un razboi complex si complet. Sarcina lui Surovikin a fost de stabilizare a frontului, de realizare a unor mecanisme de coordonare si comanda comune, sarcina de care s-a achitat cu brio, predand acum frontul unui Stat Major complet.
Sunt convins ca Rusia, in acelasi spirit al anticiparii adversarului si al pastrarii initiativei, se pregateste de o confruntare directa cu tari NATO.
Scenariul pare acum science fiction, in special in contextul declaratiilor SUA care spun ca nu isi doresc un conflict direct cu Rusia. Faptele insa spun alta poveste!
Desi pare ceva de neimaginat, un conflict intre tari membre NATO si Rusia nu este nici pe departe imposibil! Ba chiar, daca privim actiunile Poloniei si ale tarilor baltice, pare chiar probabil un astfel de conflict!
Chestiunea esentiala este daca acest conflict se va purta strict pe teritoriul Ucrainei sau va da pe-afara si se va intinde spre Vest!
Cei care iau in calcul o interventie NATO in cazul in care Polonia intra in Ucraina, ar trebui sa tina cont de faptul ca articolul 5, celebrul articol 5, asigura protectia statelor membre doar in cazul in care acestea sunt atacate si nu cand sunt agresoare.
Apoi, daca Polonia ar intra in Ucraina, cui i-ar declara razboi? Kievului? Moscovei?
Nu in cele din urma, pentru ca NATO sa porneasca la razboi in sprijinul Poloniei, este necesara UNANIMITATEA deciziei in plen. Ceea ce nu cred ca se va intampla! NATO nu a reusit sa faca unanimitatea privind accesiunea Suediei si a Finlandei si vreti sa cred ca vor decide asa, brusc, sa intre in razboi impotriva Rusiei? Turcia nu va fi de acord si nici Ungaria. Sunt sigur ca se vor mai gasi cateva tari care sa arate retinere, poate chiar SUA. Nu de alta dar, aprovizionarea de front se va face cu nave maritime iar acum nu mai suntem in situatia din 1944! Chiar si atunci, vreo doi ani americanii s-au cam chinuit sa stabileasca rutele maritime de aprovizionare, ceea ce acum ar fi aproape imposibil, nu cu rachetele cu care ii pot intampina niste fregate mici purtatoare de Zirkon, pierdute prin oceane...
Pana acum, razboiul de uzura declansat de Rusia in faza a doua a Operatiunii Militare Speciale a dat rezultatele urmarite; Ucraina a fost, practic, demilitarizata aproape in totalitate. Prin sustinerea cu echipament si armament (acum si greu), Occidentul nu a facut altceva decat sa extinda acest obiectiv al Rusiei, sa il ridice la un nivel superior, anume "demilitarizarea Occidentului".
Fortele occidentale, dispersate in contingente apartinand mai multor tari, cu toate problemele de incompatibilitate ce decurg de aici, sunt undeva in jur de 150.000 - 200.000 militari! Tehnica lor nu este in totalitate compatibila, astfel ca lanturile logistice sunt un adevarat cosmar.
In conditiile realitatilor deja demonstrate in Ucraina, cei "300.000" de militari (in realitate mai aproape de 50o de mii decat de 300 de mii) sunt o forta suficienta, mai ales ca antrenamentele lor sunt in sistem unificat, apartinand aceleiasi forte nationale.
Sa revenim insa: unde naibii sunt cei 300 de mii de militari care se tot pregatesc de 4 luni?
Ma rog, cifra reala este undeva in jur de 450-500 de mii (considerand aici si fortele cecene care, dupa asaltul asupra Mariupolului s-au retras din zona frontului, mentinand doar un contingent mic de circa 2000 de luptatori).
Ei?
Unde sunt?
Cel mai probabil dispersati in teren, in "adancimea strategica", evitand mijloacele de supraveghere satelitara, pastrand tacerea radio. Fantome moderne, ca un arc comprimat, gata sa intre in actiune alaturi de cei deja circa 250 de mii de militari care sunt in prezent pe front (inclusiv fortele de rotatie) in mod activ.
Iar acesti "300.000" nu intra in lupta cu mana goala! Sunt sustinuti de cateva sute de tancuri moderne, niste mii de blindate de infanterie si forte aeriene gata sa se ridice in aer.
Iar in spatele lor se afla o industrie pregatita de 80 de ani pentru un razboi total cu Vestul!
Ca idee, Uralvagonzavad, care poate produce (surse vestice spun asta) circa 800 de tancuri pe an (in timp de pace), are un fond de angajati (disponibili imediat) de peste 30.000 de muncitori!
Slava Ucraina!