Problema este profunda si are
repercursiuni la nivelul intregului bloc NATO caci membrii europeni
si-au cam golit si ei rafturile trimitand stocurile de armament si
munitie ex-sovietica, ramanand majoritatea cu amagirea si promisiunea
livrarii de inlocuitori vestici.
Chiar si asa, numarul pieselor care
vor inlocui tehnica militara deja livrata este mult inferior; Occidentul
s-a bazat mult, mult prea mult pe o iluzorie calitate derivata din
"tehnologiile inovatoare".
Frontul din Ucraina a demonstrat insa ca tehnologia e una iar cantitatea e alta.
Este
inca o trimitere la istorie, o rusinoasa sanctiune a celor care au
ignorat cu desavarsire lectia livrata in al Doilea Razboi Mondial de
rusi germanilor.
Atunci, uratul, nefinisatul si simplul T34 a reusit
sa copleseasca ultra-modernul si minunatul Tiger. Cum spunea un dictator
sovietic, un georgian, nu il stiti voi, "cantitatea este o calitate in
sine".
Iar cand este vorba despre cantitate, industria de aparare
capitalista are o problema: este orientata spre maximizarea profitului,
cu toate consecintele ce decurg din asta. Inca o hiba este
externalizarea. Prin contrast, industria "comunista", rusa, tributara
inca conceptului de integrare pe verticala si pe orizontala mostenit de
la sovietici face fata mai bine. Pur si simplu, este construita in jurul
livrarii si nu al profitului (desi il are in vedere) astfel ca
"productia pe stoc" nu o deranjeaza.
Revenind si sintetizand, NATO
are o mare problema de resurse iar elanul SUA de a sustine in "foc
continuu" consumul ucrainian ameninta puternic planurile de viitor
apropiat ale Aliantei, acelea de a infrange Rusia.
Masina de tiparit bani si aplicatiile "smart" nu sunt suficiente cand gloantele incep sa suiere.
Iar Stoltenberg parca a slabit, are cearcane si o paloare usor nesanatoasa, ati observat?
Va pup!