Încă de la început, conflictul actual din Ucraina a fost un război al NATO împotriva Estului. Washingtonul și aliații săi știu la fel de bine ca oricine altcineva că o Rusie în revenire, precum și o China care devine mai puternică pe zi ce trece reprezintă un pericol clar și prezent pentru un Occident care se află pe o prăpastie pe care și-a creat-o singur. Î
Hai să vedem în ce măsură este posibil un astfel de conflict, între NATO si Est precum și problemele cu care se va confrunta NATO.
Istoric recent.
Occidentul a petrecut acum mai bine de un an expediind bani, arme, muniții și tot felul de alte materiale în Ucraina, națiunile se pare că se înghesuie să se întreacă între ele în cursa lor de a băga bețe în roțile Moscovei. Drumurile, calea ferată și aeroporturile au fost ocupate cu transportul mărfurilor peste graniță, anumite baze militare din Polonia transformându-se în adevărate centre logistice pentru a aproviziona efortul ucrainean. Odată cu pretinsa mărinimie a guvernelor a apărut o frenezie mediatică, proștii care flutură steaguri fiind eroii occidentali ai momentului; publicul a sărit pentru cauza guvernelor lor cu la fel de mult entuziasm ca și liderii lor în cazul căruței Unchiului Sam care se grăbea spre un război în Europa de Est.
Totuși, acest carnaval al mărinimiei nu poate merge la infint și, pe măsură ce Occidentul continuă să își sporească sprijinul pentru situația din ce în ce mai precară a Kievului, implicarea SUA înseamnă că, în mod inevitabil, se va întâmpla ceva care va face ca un Război Rece să se încingă până la fierbere.
Aprinderea focului.
Cu atât de multe steaguri fâlfâind pentru Kiev, un steag fals pus la cale fie de Washington, fie de Londra este ca o bomba cu ceas care ticaie. Se vorbește astăzi despre o bombă murdară folosită de forțele ucrainene pentru a acuza Rusia, dar există numeroase modalități prin care agențiile de informații occidentale pot aprinde focul în Europa de Est dacă doresc să facă acest lucru. Rămâne de văzut cum se va întâmpla acest lucru, dar, odată ce se va întâmpla, nu există nicio îndoială că acest lucru va fi valorificat de Occident și folosit ca un ”casus belli” de către NATO.
Ațâțarea flăcărilor.
Statele membre ale NATO și-au sporit deja prezența în statele membre care se învecinează cu zona de război, o ploaie de titluri nu demult anunțând sosirea Diviziei 101 aeropurtate americane, detașată în România. Totuși, odată ce situația va deveni critică, inevitabilul tsunami de oameni și mașini se va îndrepta spre est, spre mult-așteptatul ”Drang nach Osten” pe care Washingtonul și-l dorește atât de mult. Până acum, totul este bine, dar dacă NATO și alții nu pot obține victoria decisivă de care au nevoie în foarte scurt timp, lucrurile ar putea merge extrem de prost.
Totuși, pentru a examina soarta strategiei militare occidentale într-un posibil conflict viitor, trebuie să aruncăm o privire asupra trecutului și a prezentului înainte de a face alte presupuneri.
Insolvenți, indiferenți și inapți.
A trecut multă apă pe sub pod de la ultimul conflict în care națiunile occidentale s-au confruntat cu adversari de la egal la egal, componența armatei și mentalitatea publicului schimbându-se incomensurabil.
Ultimele decenii au fost marcate de războaiele veșnice din Afganistan și Orientul Mijlociu, însă acestea nu au avut niciun efect real asupra națiunilor occidentale care au participat alături de americani iar publicul acestora s-a săturat de conflictele constante care au secătuit bugetele naționale. Treptat, lumea a devenit din ce în ce mai conștientă de logica din spatele acestor războaie.
Soldatii grăsuți.
În același timp în care s-au emancipat din prostia propagandei din spatele luptelor provocate de soldații guvernelor lor, ei înșiși au devenit războinici în spațiul cibernetic doar ca fără intenția de a-și părăsi vreodată viața confortabilă pentru a lupta pentru campaniile lor online.
Mai mult, schimbările în stilul de viață din ultimii cincizeci de ani au făcut ca obezitatea, diabetul și o multitudine de alte boli să afecteze tinerii occidentali de astăzi ca niciodată înainte.
Mai interesați de modă și de campaniile de ”conștientizare” decât de luptele propriu-zise, publicul aflat la vârsta de recrutare este complet dezinteresat și, mai ales, inapt pentru a se implica într-un mare război în cazul în care guvernele lor ar avea nevoie urgentă de recruți.
(In)capacitatea de producție.
În ciuda numeroaselor războaie care au fost purtate în ultimele decenii, capacitatea industrială de a fabrica arme în Occident este astăzi jalnic de scăzută.
Armele și munițiile simple, primitive, sunt destul de ușor de produs, însă doctrina militară occidentală se bazează în mod absolut pe armament tehnologic avansat, care este atât scump, cât și lent de produs. Deși stocurile au fost păstrate (așa cum a demonstrat recent armata britanică) odată ce evenimentele încep să se miște, rafturile se golesc rapid. Nu numai asta, dar materialele sunt afectate de stocarea inadecvata.
Kiev – Lichidare de stoc.
Este evident că armatele națiunilor occidentale operează zilnic cu cele mai bune echipamente pe care le dețin, însă este firesc ca bunurile mai vechi și mai puțin adecvate să fie ținute în depozit. Deși umbra războiului nu a mai planat asupra Europei Occidentale din 1945, guvernele mențin stocuri pentru a fi folosite de trupele de linia a doua sau pentru a acoperi golurile din fluxul de aprovizionare în cazul în care apar sincope în timp de război.
Cam asta era ideea, până când, în ultimul an sau cam așa ceva, le-au dat pe toate Kievului.
În timp ce majoritatea echipamentelor predate ucrainenilor sunt învechite, ele aveau totuși un rol bine definit și, în cazul în care un stat membru al NATO se află într-o situație dificilă, acestea ar putut fi decisive pentru cei în cauză.
Probleme legate de conectivitate.
Acest aspect poate părea secundar, însă, în ciuda faptului că sfera estică a globului a îmbrățișat tehnologia pentru imagine și valoare socială, occidentalii se bazează pe ea mult mai mult și din mai multe motive.
Nu numai că atât de mulți tineri sunt lipiți de smart-gadget-uri, dar întreaga mașinărie de război occidentală se bazează în mod absolut pe faptul de a avea conectivitate la viteza luminii.
Ucrainenii se bazează extrem de mult pe sistemul Starlink, însă, în cazul în care armatele occidentale ar încerca să desfășoare operațiuni în Est, situația s-ar schimba dramatic; în această fază, satelitii SpaceX aparțin unei țări care nu are statut deschis de co-beligerant însă daca NATO este implicată, atunci aceștia devin ținte legitime.
Devin astfel necesare comunicații similare redundante dintr-o multitudine de motive tactice și strategice.
În cazul în care sateliții ar fi doborâți sau cablurile de fibră optică ar fi compromise, orice, de la un general care trimite ordine până la un consătean care folosește Instagram, ar întâmpina dificultăți.
Bătăliile ca un vals.
Cu toată agitația legată de NATO și de presupusele sale capacități, este ușor de uitat că, într-un război, frontul se poate deplasa în două direcții.
Cu toată bravada exprimată de mass-media, se pare că s-a gândit foarte puțin la ideea ca rușii să împingă spre vest, și prea mult la NATO aflat doar în avans victorios, fără să se ia în considerare faptul că ar exista și un marșarier în caz de nevoie.
Suntem deja martori la reculul măsurilor sancționatorii asupra economiilor europene din cauza sancțiunilor, însă dacă același lucru s-ar întâmpla pe câmpul de luptă, lumea occidentală ar putea avea un mare șoc dacă mass-media începe brusc să spună adevărul.
Indiferența emigranților.
Deși guvernul ucrainean pare să își înroleze întreaga populație în armată, am văzut în ultimele zile rapoarte conform cărora aceeași administrație le spune oamenilor săi care sunt deja în străinătate că nu ar trebui să se întoarcă în această iarnă. Acest lucru înseamnă că luptă împotriva Operațiunii Z este dusa de bătrânii Ucrainei, în timp ce generațiile mai recente nu se așteaptă să facă același lucru. Având în vedere că națiunile occidentale sunt acum inundate de refugiați, s-ar putea să vină ziua în care națiunile gazdă vor avea nevoie de ele pentru a face un efort în vederea sprijinirii situației care îi implică pe toți.
Mulți dintre cei care au fugit în străinătate evident au o aversiune pentru a lupta în război, doar de aia au fugit; totuși, dacă războiul se încinge, națiunile occidentale vor trebuie să mărească numărul de militari inclusiv cu acesti noi ”cetățeni europeni”.
În cazul în care nevoia de recruți devine brusc presantă sau dacă se vorbește despre recrutare, ar fi de neconceput ca occidentalii să plece la război în timp ce ucrainenii pentru care pretind că luptă să rămână spectatori.
Eșecul fiscal.
Chiar înainte de a examina efectele unui potențial conflict care implică statele vest-europene, consecințele sancțiunilor provoacă deja daune incalculabile industriilor lor și economiilor care se bazează pe producția și veniturile pe care le generează.
În cazul în care statele membre NATO ar alege să se grăbească să intre cu capul înainte într-un război, nu numai că actuala structură industrială ar avea enorm de suferit, dar în afară de cazul unui angajament foarte scurt, ar trebui să se restructureze complet pentru a putea supraviețui.
Multe națiuni europene s-au îndepărtat de industria manufacturieră în ultimele decenii și, odată cu aceasta, mulți dintre lucrătorii calificați în acest sector s-au pensionat sau lucrează acum în altă parte.
Acest lucru, la care se adaugă lipsa utilajelor necesare pentru a asigura o economie de război, ar însemna că atât guvernul, cât și industria s-ar confrunta cu provocări aproape insurmontabile în cazul în care un război european ar dura mai mult de o săptămână, cam cat s-a constatat ca ar dura stocurile militare actuale.
Necesitatea de a plăti sume enorme pentru energia necesara productiei de echipamente militare ar da șah mat oricăror politici sociale, transformând cetățenii în sclavi pentru susținerea efortului unui război pur ideologic.
Rezumat.
Până în prezent, nu există nicio certitudine în ceea ce privește viitorul actualului conflict și nici al Europei în ansamblu.
Punctele prezentate în acest articol sunt supoziții bazate pe logică; până când nu se trag focuri de armă de către NATO, războiul acesteia cu Rusia rămâne o presupunere.
Lăsând la o parte exercițiul de imaginație, trebuie să înțelegem faptele pe care le avem sub ochi și sa tragem anumite concluzii.
Primul adevăr flagrant și inconfortabil este că, deși forțele NATO participă efectiv și în mod deschis la acest conflict, aliatul său din Europa de Est nu a obținut nimic până în prezent.
Poate că SUA si unii din aliații săi au resurse proprii uriașe care nu au fost încă folosite, dar în ceea ce privește serviciile de informații, planificarea, instruirea, echipamentul și o multitudine de alte resurse care au fost puse la dispoziție, NATO nu poate face mai mult decât a făcut deja.
Al doilea este faptul că, în pofida declarațiilor constant belicoase al SUA și al celor care îi sunt alături, establishmentul occidental se pricepe mult mai bine la a declanșa conflicte decât la a le câștiga pe cont propriu.
Declinul progresiv al averilor occidentale se reflectă nu numai în incapacitatea sa de a lupta împotriva dușmanilor creați de ea însăși, ci și în oamenii săi care fie nu sunt apți, fie nu doresc să execute ordinele stăpânilor lor pe pământuri străine; omul obișnuit de astăzi nu are nici cea mai mică intenție de a fi ”GI Joe” de mâine.
În plus, cu finanțele și producția industrială deja pe muchie de cuțit, șocul unui eșec occidental ar avea în cele din urmă rezultate îngrozitoare pentru națiunile care urmează exemplul Washingtonului.
Al treilea este faptul că, în condițiile în care Moscova a arătat ce poate face, încercând în același timp să provoace cât mai puține daune Ucrainei cu o mobilizare limitată a Rusiei, ar trebui sa ne punem întrebarea ”ce ar putea face dacă ar fi angajată cu toate resursele de care dispune”?
Și mai trebuie să ne întrebăm ce rol ar vrea să joace milioanele de refugiați ucraineni în acest scenariu! Dacă nu vor să lupte pentru propriul lor guvern, de ce ar lupta sub un alt steag?
În concluzie, lumea occidentală poate aprinde flăcările războiului global, dar dacă s-ar implica ea însăși consecințele ar arde probabil deopotriva, Grădina lui Borel și casa Varului de peste Baltă!