Pe nebagate de seama, Turcia a facut pasi majori in restabilirea relevantei geopolitice zonale demonstrand ca “never say never” si ca limbajul cu adevarat diplomatic merita inca pastrat iar noul trend impus de americani – in care nu conteaza ce crede celalalt – merita sa fie maturat din cartile de istorie; Turcia demonstreaza ca evolutia indelunga a realitatilor geopolitice de acum sute de ani continua sa se reflecte in parcursul actual al statelor dar si ca Istoria este ciclica.
Dupa ani in care Presedintele Erdogan a atarnat la portile “Gradinii lui Borell” fiind nevoit sa indure umilinta refuzului constant sub diferite pretexte cusute cu ata alba dar gandind pe termen lung, Batranul vanzator de pepeni a reusit sa aduca brusc Turcia de la stadiul de “exterior barbar” (asa considera Diplomatul sef al Uniunii, Borell) la pozitia de furnizor unic de energie. Ma rog, acum nu este unic dar in scurt timp va fi caci nu cred ca SUA va reusi sa isi securizeze pozitia de furnizor major pe piata de energie al Europei, dar asta e alta poveste.
Dupa ani de zile de discutii pline de nesemnificativ despre “MareaNeagraMareNATO”, o data cu inceperea deranjului din Ucraina, Turcia a invocat prevederile Conventiei de la Montreux si a blocat accesul navelor militare ale NATO in Marea Neagra repunand in drepturi conceptul “Marea Neagra – Lac Rusesc”.
Nici Romania si nici Bulgaria nu sunt semnificative din punct de vedere al capacitatii militare maritime astfel ca singurii jucatori acum sunt Turcia si Rusia.
Este de remarcat ca, prevederile Conventiei de la Montreux privind Marea Neagra se refera la blocarea de catre Turcia a accesului in Marea Neagra a navelor militare “in caz de razboi sau cand Turcia se simte amenintata” si ca in Ucraina nu este, formal, un razboi ci o “operatiune militara speciala” dar niciun partener NATO nu a indraznit sa dezbata chestiunea din motive evidente.
Spre deosebire de Europa, Turcia stie cum sa joace cartea noii geopolitici propuse de axa Moscova-Beijing, cea in care interesul national este cel care va prima. Europa a uitat cum se face asta din momentul in care a ales sa ignore interesele individuale ale membrilor constitutivi si sa le inlocuiasca cu un interes “comun” niciodata definit. Pur si simplu, birocratia bruxelleza nu are nici cultura institutionala si nici nivelul intelectual cu care sa genereze asa ceva.
Pas cu pas, urmarindu-si propriile interese, Turcia a castigat relevanta in intreaga zona, reusind chiar sa modeleze politicile NATO prin blocarea accesului Suediei si al Finlandei in alianta, tinand in sah si generand preocupare in SUA prin coordonarea actiunilor din Orientul Mijlociu cu cele ale Rusiei si Iranului. Sa nu uitam si ca in Turcia sunt tinuti dincolo de gard valuri de migranti care ar pune in pericol fragilul echilibru social din Europa!
Dupa refuzul stupid al Europei de a beneficia de gazul rusesc si cu sprijinul Rusiei, Turcia este in pozitia de a fi ea cea la ale carei usi vor bate “gradinistii” de la Vest pentru ca va putea salva putina onoare a clasei politice care vor aduce in Europa “gaz ieftin de la Turci” si nu de la “nenorocitii aia de rusi” (Slava Ucraina).
Doar ca gazul de la
turci va fi mai ieftin doar comparat cu pretul celui venit de peste
Ocean, de la verii americani. Industria Turciei il va primi mai
ieftin ce va compromite total ideea de competitivitate a Europei pe
piata externa; Turcia are inca o industrie proprie mult peste cea a
Europei.
In Emisfera Sudica, rolul Turciei creste cu fiecare stire despre Acordul de la Istanbul privind tranzitul de grane din Ucraina. Lacomia si fatarnicia Europei care mascheaza sub o poveste cu caracter umanitar importul de mancare din Ucraina intaresc imaginea Rusiei si a Turciei de prieteni ai tarilor Africane iar relativ recenta intelegere de a nu invada Siria a demonstrat ca negocierile sunt un instrument valid de gasire a compromisului.
Exista semnale puternice ca si situatia din Nagorno-Karabah isi va gasi o rezolvare pasnica prin negocierile purtate intre puterile cu adevarat "comanditare", Rusia si Turcia; ca efect, Franta va fi expulzata si din Armenia dupa ce a pierdut influenta in Africa Centrala in favoarea Rusiei.
Turcia, inca o data, va ameninta sa cucereasca Europa iar singura solutie pe care tarile Batranului Continent o au la indemana ca sa impiedice acest rezultat este sa sacrifice tarile de granita Romania si Bulgaria cu speranta ca Imperiul Otoman se va multumi cu ele.
Piesele sunt asezate, spatiul Schengen este pe granita de Vest a Romaniei, conductele de gaz trec prin Grecia (pe care Franta a anuntat ca o va sustine in caz de confruntare cu Turcia), lipsa de autostrazi fac din Romania spatiul ideal de blocare a tranzitului comercial; pare ca tactica “pamantului parjolit” este pregatita din timp, e adevarat, cu sprijinul de necontestat al romanilor.
Pare o perspectiva amenintatoare si sumbra insa, dupa o iarna in frig si foame, ar putea fi o solutie salvatoare.