The New York Times a publicat pe 18 noiembrie 2022 un articol in care ridica intrebarea esentiala: “Cum de a fost in stare Rusia sa lanseze cel mai mare atac aerian asupra Ucrainei”, cu referire la ploaia de rachete din 15 noiembrie 2022.
New York Times propune urmatoarele raspunsuri la aceasta intrebare:
1. Rusia importa rachete din Iran si Coreea de Nord;
2. Rusia construieste noi rachete pe baza stocurilor deja existente de componente si importa aparatura domestica pentru a colecta componentele atat de necesare;
3. Rusia foloseste rachete destinate apararii anti-aeriene; ipoteza a fost lansata de Ucraina dupa ce o racheta S-300 apartinand acesteia a fost lansata asupra unei localitati din Polonia;
4. Rusia foloseste stocurile pregatite pentru o confruntare cu NATO, "pe care noi am considera-o absurdă, dar ei o văd ca pe o posibilitate reală", dupa cum afirma un domn, fost “strategist” la Casa Alba, Mark. F. Cancian.
"Jurnalistul" american de la presa de stat din SUA este un cretin semianalfabet. Unii dintre acești imbecili au doctorate în "jurnalism" și "comunicare", alții - în pseudoștiințe politice. Cu alte cuvinte, folosind modelul Dunning-Kruger - este imposibil să le explici majorității oamenilor care au absolvit tot felul de astfel de "programe" și celor care le predau, de la universitatea occidentală medie, că sunt ignoranți pentru că sunt ignoranți. Nu cunosc istoria reală, în special a secolului XX, și nici majoritatea profesorilor care o predau, nu înțeleg economia reală și modul în care funcționează, nu au nicio idee despre războiul real.
Mai mult, nicio armată a Americii nu a luptat vreodată într-un război cu adevărat mare, inclusiv cu arme combinate moderne, împotriva unui inamic foarte serios, uneori superior, pentru a-și apăra casa, punct!
Rușii au tot făcut-o în ultimii 1000 de ani. Din această cauză, chiar și atunci când ești un soldat american bine educat și experimentat, este încă foarte dificil, nu imposibil, totuși, să înțelegi complexitatea economiei reale de război, mai ales atunci când ai fost învățat "economia" așa cum este predată în Occident și care s-a dovedit în ultimii vreo 4 ani că este completdetașată de realități. Puneți orice șef de top de la RAND (probabil fost general) să vorbească cu omologul rus și puteți observa cu ușurință cum acest tip de la RAND se va topi când va fi confruntat cu probleme de fond legate de arsenalele pentru un război serios. Accentuarea pe "serios". Și acesta este doar un exemplu.
Cu alte cuvinte, experiențele militare americane nu se aplică Rusiei în general.
Prin urmare, chiar și atunci când dispun de informații adecvate, mulți dintre cei din organizațiile analitice americane (ca să nu mai vorbim de hârtia igienică precum NYT, WSJ și celelalte) nu reușesc să înțeleagă fapte de bază.
Pur și simplu, nu au competențe în materie.
Uitați, fapte, în văzul lumii..
Martie 2018:
Declarația are, așadar, peste patru ani de când a apărut în presă și peste 5 de cănd Rusia a trimis rachete din Marea Caspica spre ținte din Siria!
Acum, luați un prostănac obișnuit de la NYT, WaPo, Politico sau MSNBC (printre multe altele), sau vreun absolvent de West-Point care se închină la icoana lui Patton și încercați să-i explicați lui-ei-ceea-ce-este-ce-este-ceea ce înseamnă când Gerasimov face astfel de declarații.
Va fi nevoie, pentru început, să demolați două mituri fondatoare ale Americii secolului XX, și anume că:
1. În timp ce contribuția Americii la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial împotriva lui Hitler (nu împotriva Japoniei - aici SUA s-a descurcat foarte bine, dar a fost un alt fel de război) a fost semnificativă, în ciuda importanței programului Lend-Lease, URSS și-a produs singură majoritatea armelor.
În
timp ce făcea acest lucru, a anihilat 80% din forțele Axei (în
realitate ale Europei combinate, creme de la' creme), pe
cont propriu. Cu alte cuvinte, capacitatea industrială sovietică
era imensă chiar și în timpul războiului. În general, SUA nu
cunosc adevărata istorie a Rusiei din secolul XX.
2. Economia Rusiei moderne nu numai că NU este de mărimea economiei, orice ar însemna asta, a Olandei, dar este mult mai mare decât economia industrială a Germaniei, ca să nu mai vorbim de cea a Franței, ca să nu mai vorbim de cea a Regatului Unit.
Și
apoi trebuie explicat faptul că Rusia este practic 100% independentă
în ceea ce privește producția de armament, ca să nu mai vorbim de
producerea în masă a unor sisteme de armament la care Pentagonul nu
poate decât să viseze.
Dacă reușiți să faceți
înțelese măcar aceste două puncte (mai sunt si altele),
puteți explica și faptul că încă din 2015 și 2016 numărul,
oricât de speculativ, (majoritatea este secret), al
producției rusești de arme de tip strategic, respectiv familia de
rachete
de croazieră 3M14 Kalibr și X-101, era de ordinul, în funcție
de sursă, undeva de la 30/ lună până la 60/ trimestru.
Chiar
și dacă presupunem un număr mai modest, de 60 pe trimestru, chiar
și FĂRĂ să ținem cont de creșterea dramatică, bine documentată
și făcută publică a producției încă din 2016, tot obținem
acest număr: 4 trimestre pe an x 7 ani x 60 de rachete pe trimestru
= 28 x 60 = 1.680 de rachete din familia Kalibr și X-101, cel
puțin. Dar știm, de asemenea, că producția a fost crescută
dramatic, practic toată uzina masivă a complexului
militar-industrial rusesc lucrând în trei schimburi în fiecare zi,
cel puțin din ianuarie.
Estimarea din date publice
privind doar numărul de 3M14 și X-101 - nu pun la socoteală
alte tipuri, cum ar fi P-800 Onyx, utilizat pe scară largă, ca să
nu mai vorbim de Iskander - este de cel puțin 2.500, iar Rusia
încă păstrează cea mai mare parte neatinsă, în cazul în care
trebuie să se confrunte cu NATO în mod direct.
Când începi să adaugi aici tot felul de alte modele de rachete, inclusiv foarte utilele X-55 și X-22 și X-32, avem în față un arsenal masiv de arme de croaziera aflate în inventar.
Știu, pentru NYT este o surpriză dar nu poți contrazice si contracara provincialismul clasei "creative" americane...
Și iată-ne aici, cu acești oameni incapabili să facă o simplă aritmetică, incapabili și să coreleze informații simple și să înțeleagă consecințele retragerii unilaterale a SUA din Tratatul de Neproliferare a Armelor Intermediare (INF Treaty). Rușii au salutat tacit eliminarea tuturor constrângerilor privind calitate și cantitatea sistemelor rusești de rachete de croaziera - fapt pe care, în mod evident, SUA nu au reușit să îl înțeleagă.
Nici măcar nu am menționat aici Kinjal, racheta hipersonică, deja folosită cu un efect devastator în primăvară asupra unei tabere de ”voluntari internaționali”, și nici acest anunț discret al Ministerului rus al Apărării, care a semnat acum o săptămână contractul suplimentar pentru 3M22”Zircon”, adică câteva zeci de rachete suplimentare, urmând ca acest contract suplimentar să fie finalizat în 2023.
Acum aflați singuri câte erau în contractul inițial din 2021 - 100, 120, 150?
Cu toată orbirea ideologică manifestată în spațiul public vestic, American Affairs a luat notă de ceea ce scria in August, Andrei Martyanov in cartea sa, ”Dezintegrare: Indicatorii prabușirii Americii” :
”America continuă să se bazeze pe portavioane pentru a proiecta puterea în întreaga lume. "Super-portavionul american a murit ca sistem de armament viabil conceput pentru războiul modern odată cu sosirea rachetelor supersonice anti-navă cu rază lungă de acțiune", scrie Martyanov. Acest lucru face ca "mastodonții cu un deplasament de 100.000 de tone ai marinei americane să fie învechite și miei de sacrificiu foarte costisitori în orice război real. Rachetele hipersonice rusești moderne (cum ar fi racheta hipersonica Kinzhal, capabilă de Mach-9) au o rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri și nu pot fi interceptate de sistemele antirachetă americane existente". De fapt, dacă un inamic avansat ar decide să scufunde un grup de luptă al portavioanelor americane, ar putea face acest lucru apăsând câteva butoane. ”
Aceste rachete costă câteva milioane de dolari pentru a fi fabricate în țări, cum ar fi Rusia, cu costuri reduse ale forței de muncă. Un grup de luptă de portavioane, în schimb, costă aproximativ 30 de miliarde de dolari și are aproximativ 6.700 de oameni pe punte.
Nu am făcut nicio
referire la cantitatea de rachete de croaziera aflate deja în dotarea
flotei Rusiei: numarul de lansatoare cu care sunt echipate vasele de
lupta este în jur de 600 (o cifră evaluată foarte conservativ) și
include și capacitățile instalate pe submarinele Diesel.
Acum, asa, din ”poignee” sa facem rapid o trecere in revista a numarului de rachete de croaziera pe care Marina Militara a Rusiei il poate lansa intr-o primă salvă.
MMR are așa:
Dacă ne gândim ca 600 este cifra care reprezintă numărul de tuburi iar pentru fiecare tub există o rezervă de cel puțin 3 salve, atunci numărul rachetelor ”umblătoare” este de cel puțin 1800 de unități, mult peste bazaconiile îndrugate de regimul de la Kiev și adulatorii acestuia!
Pentru a-și justifica nastrușnicele teorii despre incapacitatea industriei militare rusești dar și pentru a fabrica un euforic și iluzoriu succes al sancțiunilor, Occidentul a inventat povestea mașinilor de spălat decavate de prețioasele componente electronice, esențiale zice-se, producției aeronautice a Rusiei.
Nimic mai idiot ca asta!
URSS a fost pe locul trei in lume in productia de semiconductori, dupa SUA si Japonia. Anii 90 au adus desfiintarea URSS, ajutoare enorme din partea Vestului pe care ”The Harvard Boys” le-au scos inzecit provocand distrugerea economiei si aparitia unei clase de imbogatiti din jaf, cunoscuti acum ca ”oligarhi”.
Industria electronica a avut si ea de suferit dar, pentru ca Rusia detine in intregime intreg portofoliul de resurse primare necesare in aceasta industrie.
In 2020, in Rusia erau circa 3000 de companii care operau in domeniul productiei de componente electronice din care circa 500 sub control de stat.
Potrivit Centrului pentru Electronică Modernă, cel mai căutat segment al pieței rusești este cel al produselor electronice pentru inginerie militară și aerospațială - vânzările se ridică la aproximativ 1 miliard de dolari (39% din total). Pe locul al doilea se află electronica industrială (500 de milioane de dolari, 20%).
Industria electronica rusa nu este capabila sa realizeze circuite de 10-5nm insa acestea sunt necesare in industria gadget-urilor; industria militara foloseste in cea mai mare masura circuite de 200-50 nm pe care Rusia le poate produce in orice cantitati doreste, pe baza topografiilor proprii, care nu sunt supuse sanctiunilor. Practic, procesoare la nivelul Pentium IV sunt perfect integrate in productia domestica. In acest domeniu, cifrele statistice sunt destul de greu de gasit fiind considerat un domeniu strategic.
Totusi, putem evalua performanta generala a industriei aerospatiale pe baza informatiilor publice care fac referire la satelitii rusesti dacă cele de mai sus nu vă sunt suficiente.
Din aceste informatii constatam ca Rusia colaboreaza cu companii straine cand este vorba despre satelitii civili dar cei cu destinatie speciala sunt in intregime realizati de companiile domestice.
Ca idee, Rusia produce inca din 2015 sistemul de avionica KRET.
În concluzie, pleiada de analiști care fac turul ”presei” sunt fie complet depășiți de realitate, fie tributari unui punctaj livrat ”pe sub ușă”, parte din campania de propagandă care susține aventura războinică a NATO contra Rusia.