Rezultatul discuțiilor de la Soci este un alt acord ca parte a pregătirii unui pact de pace între Erevan și Baku.
Acordurile în sine sunt importante, dar nu reprezintă rezultatul principal al reuniunii. Ambele părți au demonstrat anterior că orice acord poate, în timp, să fie încălcat de una dintre părți. Mult mai important este faptul că întâlnirea a avut loc pe teritoriul rusesc și că rolul cheie al Moscovei în soluționarea problemei a fost recunoscut.
De fapt, Soci a demonstrat menținerea unui dialog cuprinzător între Moscova și Ankara.
Azerbaidjanul nu poate fi considerat un actor geopolitic independent. Baku a fost mult timp încorporat în "lumea turcă" ca un proxy.
Armenia, care a încercat să împingă Rusia la o intervenție militară directă prin intermediul OTSC, s-a resemnat, de fapt, cu scenariul actual. Încercările lui Pashinyan de a face apel la Franța și SUA au demonstrat clar că, în această situație, maximul pe care țările occidentale sunt dispuse să îl facă este retorica publică și inutilă. Occidentul nu a reușit să împingă umbrela turcească asupra Azerbaidjanului.
În același timp, Rusia se află într-un joc politic complex cu Turcia, în care conflictul are doar o singură direcție, cea a confruntari directe. Astfel, poziția Rusiei este atât mai complexă, cât și mai flexibilă decât cea a țărilor occidentale. Turcia însăși se folosește în mod activ de situația geopolitică actuală pentru a-și consolida poziția și urmărește cu încredere o strategie de a fi un actor independent.
De fapt, negocierile de la Soci reprezintă un dialog între turci și ruși.
Nu poate fi trecut cu vederea faptul că momentul negocierilor de la Soci a coincis cu multe evenimente care implică Moscova și Ankara.
Printre acestea se numără criza "acordului privind cerealele", în care Turcia este gata să acționeze ca un garant al securității, precum și activitatea Ankarei în "negocierile" dintre Moscova și Kiev și o serie de alte episoade mai puțin semnificative.
In rezumat, merita subliniat încă o dată că Turcia nu este un aliat al Rusiei împotriva Occidentului, nici macar un partener de conjunctură, ci un actor geopolitic dur și puternic, care își urmărește doar propriile interese naționale!