Sunt fan compostor. Apropo de resurse și mai ales de resursele alocate pentru a servi unei singure și simple funcțiuni. O bucată de fontă proastă, cu un zbenghi de plastic în capăt, patru șuruburi și funcțiunea de validare a călătoriilor cu autobuzul este rezolvată forever la un cost de câțiva firfirici. Aceeași funcțiune include astăzi aparate, instalații, infrastructură, servicii și comunicații (inclusiv comunicații prin satelit) de vreo 20-50 de ori mai scumpe, cu aceeași finalitate: îi validează călătoria lui nea Cutare. În plus, ca un ”serviciu” pe care i-l face călătorului, îi înregistrează datele personale. Mă uit la infrastructura digitală pentru a plasa comanda la McDonalds. Investiții de zeci, sute de milioane la nivel global, cu finalitatea că timpul de așteptare a crescut. Singurul căștig este că, peste 10 ani, după ce se va amortiza investiția, McDonalds va economisi niște cenți optimizând fluxul chiftelelor congelate și concediind câțiva angajați. Între timp, optimizarea a fost plătită la greu și scump de către clienți, cu bani și timp. Alt exemplu, mașina electrică. Mașina electrică nouă ajunge din fabrică în showroom în urma unui proces de fabricație care a poluat deja cât o mașină diesel care a circulat cinci ani. Și-atunci, ce-i aduce în plus cumpărătorului mașina electrică, dacă ”zero poluare” nu? Grija că nu ajunge la destinație? Groaza că bateria poate lua foc oricând, rotisându-l pe șoferul preocupat de soarta planetei? Prin comparație, mă uit la un Ford Fiesta Mark 1, din 1976, cu motorul pe benzină Valencia, de 1200 cmc, cu injecție directă și consum de 7l/100 în oraș. Fabricație simplă, ieftină, cu 40% din numărul de piese dintr-o Fiesta Mark 7 de azi, atât de simplă încât cu materialul dintr-o Fiesta electrică faci azi cinci Fieste Mark 1-1976, iar în final, mașina servește aceleași funcțiuni: să te ducă la muncă sau unde ai treabă. D-aia, azi, te costă de trei-cinci ori mai mult ca să faci orice făceai în 1970-1980, inclusiv consumul de resurse și energie, ca să nu mai vorbesc de consumul de timp. Consumăm mai mult, mai scump și mai poluant, ca să fabricăm și să folosim aceleași obiecte și servicii care, după 40-50 de ani de progres, servesc acelorași funcțiuni. Nu tot ce-i analog e rău și nu tot ce-i digital e bun. De fapt, dacă dau la o parte, internetul, GPS-ul, telefonia mobilă și mass media digitală, avantajele mele, ca cetățean al erei digitale, s-au redus semnficativ, în timp ce costurile mele pentru produse și servicii au crescut asemenea. Unde-i progresul? Că progresismul îl văd, dar progresul, nu. La mine n-a ajuns, sau dac-a ajuns îmi revine prea scump, prin comparație. Poate că d-asta simțim că ăștia vor să mătrășească generația care-a apucat să vadă compostoare, mașini ieftine, muzică bună, filme inteligente și oameni liberi. Nu vor martori.