Pe la jumatatea deceniului ’80 au inceput intreruperile curentului electric in Bucuresti din cauza ca cetatenii depaseau consumul normat prevazut de niste decrete.
La
bunica-mea, pentru ca imi era teama ca lumanarile pot duce la un “groaznic”, am
pus o baterie auto cu un redresor, un bec de masina si un releu. Cand pica
curentul, becul se aprindea automat.
Acasa, unde
eram mai “intremati”, foloseam lumanarea. Era aproape misto, motiv sa o las
balta cu temele.
Pe strada,
cate un bec chior atarnat de o sarma de-a latul strazii la distanta de o suta
de metri de celalalt dadea o lumina chioara, cat sa nu iti rupi gatul.
Masinile erau rare, pe unele strazi mergeai prin mijlocul lor caci trotuarele
pareau periculoase.
Si apa era
cu program, doar in anumite zile. Nu numai aia calda ci chiar si aia rece; la bloc cada
era echivalentul butoaielor in care la curte se strangea apa de ploaie.
Gazul venea
lesinat cu o flacaruie anemica si, daca te pricepeai nitel, umblai la sistemul
de amestec si de injectie al aragazului si reuseai sa o faci nitel mai mare.
Cat sa incalzesti apa in oale mari pe care o imparteai intre spalat rufe si un
fel de dus.
Plecai
dimineata cu o plasa in buzunar. Intai au fost plasele din sfoara. Se faceau
ghem si incapeau in buzunarul pantalonului. Erau plase “PPC” – “Poate Pica Ceva”
purtate pentru cazul in care, pe drumul spre scoala, serviciu sau spre casa, dadeai
peste o coada la vreo Alimentara, catedrale ale crevetilor vietnamezi unde mai
apareau cateodata niste “bunatati” cum ar fi “Fratii Petreus”, pungi cu doua
capete de pui si patru gheare.
Painea se
distribuia “pe persoana fizica”, cate o jumatate per capita iar la tejghea erau
doua cucoane; una taia painea acolo unde era cazul iar alta te cauta dupa nume
pe un caiet “studentesc” unde era tot cvartalul de blocuri arondat magazinului.
Acelasi
lucru si la Alimentara, unde primeai, dramuit si niciodata de ajuns pentru
toata lumea, lunar, un litru de ulei si saptamanal, daca erai norocos, jumatate
de pachet de unt.
Apoi, plasele de sfoara au fost inlocuite cu plase din panza ca sa nu mai vada curiosii ce ai reusit sa capturezi in ziua respectiva.
Prietenii
ad-hoc se nasteau in jurul unei discutii despre ce si unde “au bagat” si din pastratul
“randului”. Cele mai misto bancuri la cozile astea le-am auzit.
Aveai
masina? Primeai dreptul de a circula cu ea daca reuseai sa ii pui benzina in
rezervor. Iar duminica, atunci cand poate voiai sa iti mai faci una alta ori sa
mergi la iarba verde, trebuia sa stii daca era duminica cu “sot” sau aia fara “sot”
in functie de care aveai voie sa iesi pe strada la volan. Masinile cu numar
galben puteau sa mearga cand voiau…
La ora 12, pe strada, te strecurai sa nu te intalnesti cu Militia care te oprea sa te intrebe ce dracu cauti pe strada si de ce nu esti la munca sau la scoala.
Era nasol
daca erai elev, erai obligat sa ai codul de bare pe umar. Pardon, nu era cod de
bare, era o eticheta pe care scria scoala si un numar unic, dupa care oricine
putea sa te identifice. De aceea le aveam prinse cu capse ori, aia mai
jmecheri, cu arici. Degeaba, la intrarea in scoala uneori se faceau filtre si
prima chestie pe care o faceau era sa traga de matricola sa vada daca e bine
cusuta. Cateodata se afla despre controale si ne luam sacoul care avea
matricola cusuta, zi in care eram cuminti si nu o stergeam prin oras.
Pentru a
avea parul mai lung fara sa fii trimis la tuns de Militie, se eliberau
adeverinte potrivit carora jucai in filme sau in piese de teatru.
Toamna, liceul era intrerupt de perioade de “practica” agricola. Pentru ca eram la un liceu cu profil teoretic, pe noi ne ducea in
Obor, la descarcat camioane cu legume. Imi amintesc si acum privirile pline de ura ale unora care stateau la coada cand urcam pe bicicleta, la plecare dupa descarcarea a doua tiruri, cate un sac de gogosari. Asta e, noi descarcam, aveam palmele praf, ei stateau la coada cu plasele lor PPC privind la noi…
Sincer? Ma doare in cur de efectele “globalizarii” si ale “salvatului Planetei”.
Pentru mine e clar ce se intampla si sunt increzator ca ma voi descurca.
Am mai trecut prin asta, nu e nimic nou.
In schimb, astia care au cauzat intoarcerea la ce
era acum putin peste 30 de ani cu siguranta habar nu au sa “se descurce” si
rahatul pe care l-au aruncat in ventilator ii va lovi in plin in fata pentru
ca, pe caldurile astea chiar au dat din coate sa fie ei primii in fata elicei.