Foarte pe scurt, in seara zilei de 2 martie, un MIG-21 al Aviatiei Militare s-a prabusit la scurt timp dupa decolare in zona Cogealac - Gura Dobrogei.
Un elicopter IAR-330-Puma care a pornit in misiune SAR (Search and Rescue) a disparut si el de pe radar la scurt timp.
Un detaliu important, avionul a decolat de la Mihail Kogalniceanu la ora 19:50, ultima comunicatie radio a avut loc la 20:00 iar la 20:03 a disparut de pe radar.
Anuntul oficial mentioneaza locul ultimului contact radar ca fiind intre Cogealac si Gura Dobrogei.
Tot potrivit comunicatului oficial, a fost exclusa drept cauza posibilitatea unui atac asupra aeronavei.
Ipoteza prezentata pe un site care cauta sa isi vanda publicitatea si sa genereze panica mi se pare extrem de improbabila.
In dimineata celei de-a doua zile dupa accident, pilotul a fost gasit si recuperat.
Avionul prabusit, se spune, era insotit de un al doilea aparat similar si avea ca misiune patrulare aeriana deasupra zonei Dobrogei.
De la Mihail Kogalniceanu pana la locul declarat al prabusirii sunt circa 18 Km. Un MiG-21 decoleaza cu circa 350-400 Km/h si pot presupune ca viteza de croaziera pentru misiunea de patrula aeriana peste Dobrogea se desfasura cu circa 550 KM/h pentru a fi eficace si pentru a creste durata misiunii.
Luand in considerare ca ora de incepere a misiunii este cea la care se da de catre Turn aprobarea de zbor, rulajul pe pista, pare plauzibil ca aeronava sa se fi gasit la circa 20 Km de aerodrom in cele 10 minute cat a fost prezenta pe radar.
Viteza ascensionala a MIG-ului 21 este de maxim 254 m/s dar aceasta este atinsa in cazuri extreme; tot din ratiuni de exploatare conservativa pe durata misiunii putem presupune ca viteza ascensionala a fost undeva in intervalul 20-100 m/s.
Plafonul de zbor in patrula aeriana este in jur de 6.000m si, fata de cele de mai sus, probabil a fost atins in primele 3-5 minute.
Ce stim despre sistemul de rachete S300-PS?
In primul rand, sunt rachete serioase, nu jucarele.
Acesta include comanda si radarul.
Pe scurt, cum functioneaza sistemul:
-Un radar 30N6 "de descoperire" (altfel decat cel civil care functioneaza pe baza de transponder), analizeaza spatiul aerian.
-Radarul trimite un impuls pe directia antenei, acesta se reflecta de aeronava, este receptionat de antena radarului, introdus intr-un sistem care il analizeaza si apoi este afisat cu pozitia sa (relativa sau corelata cu satelitii de pozitionare - GLONASS in cazul acesta) pe ecranul din cabina de conducere a focului.
-In functie de ordin si de parametri, se decide lansarea uneia sau a mai multor rachete pentru a intercepta si distruge tinta.
-Dupa ce a fost lansata, racheta S-300 PS foloseste semnalul de la radarul de descoperire pentru a se orienta spre tinta.
"Sensibilitatea" sistemului depinde de mai multi factori, printre care si cat de puternic este semnalul reflectat. Caracteristica MIG-21 este o "amprenta" radar mica, de numai 3mp RCS (Radar Cross Section). Pentru comparatie, un F16 are 5mp RCS.
Cu cat este mai mare RCS, cu atat mai usor este de descoperit si identificat aeronava tinta.
Distanta maxima la care radarul 30N6 al sistemului poate sa caracterizeze corect tinta este de circa 120-150km la respectiva RCS. Peste aceasta distanta, radarul pur si simplu nu mai "vede" aeronava MIG-21 sau primeste informatii care nu pot fi validate de sistemul digital al radarului.
Pentru ca avionul sa poata fi descoperit si lovit efectiv de o racheta SA-300 PS, atunci trebuie ca doua conditii sa fie indeplinite simultan:
1. Sa fie in raza de actiune a radarului ( < 150 Km);
2. Sa fie in raza de actiune efectiva a rachetei. Pentru rachetele din sistemul S-300 PS, varianta modernizata 5V55R poate avea o raza de actiune de 90 Km.
Cu privire la aceasta a doua conditie, putem sa avem in vedere si ipoteza in care Ucraina nu mai are in dotare modelul 5V55R intrucat acesta avea capacitate de livrare de incarcatura nucleara si a fost nevoita sa renunte la ele ci modelul anterior, 5V55KD cu o raza de actiune de doar 75 Km.
Totusi, se pare ca dupa anul 2014, industria militara ucraineana a inceput sa produca si modelul 5V55R cu sistem de ghidare mixt (pe langa radarul de la sol, racheta are si propriul radar de ghidare spre tinta).
Daca insa observam harta, singura localitate care ar indeplini, la limita, cele doua conditii, este Ismail, aflata la circa 90 Km de locul prabusirii.
Dar aceasta ipoteza este ilogica din punct de vedere tactic intrucat, un sistem de rachete amplasat la Ismail nu isi gaseste ratiunea. Pur si simplu, nu ar avea ce sa apere si, intr-un razboi unde conteaza amplasarea resurselor, o astfel de decizie este pur si simplu, paguboasa.
Mult mai logic ar fi ca sistemul de aparare Sol-Aer SA-300 sa fie amplasat in zona Sarata-Tatarbunary de unde ar putea apara atat spatiul aerian de deasupra Odessei si ar fi un factor de descurajare pentru elicoptere pornite din Transnistria.
In plus, zona Odessa are operatiuni militare in derulare, zona Ismail nu.
Un alt element ce frizeaza ridicolul este ca cele doua avioane MIG-21 ar fi insotit o aeronava militara apartinand Ucrainei.
Daca ne uitam pe harta, traseul ales este cel mai prost posibil intrucat ar insemna ca cele trei aeronave sa intre in spatiul aerian al Ucrainei fix deasupra zonelor in care se desfasoara operatiuni militare; acolo cu siguranta ar fi fost doborat de una din cele doua parti combatante, cea mai simpla si logica varianta fiind sa se intre pe la frontiera nordica a Romaniei, pe unde, de altfel, s-a restituit si aeronava SU-27 care s-a ratacit la Bacau la inceputul razboiului, departe de scandal.
De asta sunt eu de parere ca e un bullshit stirea cu MIG-ul doborat de racheta SA-300 lansata de Ucraina.