Mare fericire, primarul Timisoarei a devenit tatic. Felicitari, sa-i traiasca si sa il vada cu nepotei! Parca si Barna, tot la fel. La fel si lui!
Prilej de meditatie pentru mine cu privire la felul in care astia isi imagineaza lumea in care copii lor vor trai, creste, invata, iubi, ura, vor face la randul lor copii si, mai ales, isi vor judeca parintii cand vor creste...
Ce vor lasa bezmeticii astia in urma lor generatiei viitoare? O lume schizofrenica, plina de ura, segregata, lipsita de empatie fata de cei mai putini norocosi ce nu fac parte din "elita".
O lume profund bolnava. Cu toate acestea, copii lor sunt rodul unei iubiri, nu? In orice caz, al unei familii. Presupun ca nu sunt atat de dobitoci incat sa creada ca ar fi putut sa aiba aceste minuni ale lumii dintr-o relatie din cele pe care le propovaduiesc ca fiind normale si imi este greu sa imi imaginez ca ii vor expune propagandei pe care ei insisi o sustin.
Mai pot sa cred ca isi imagineaza ca vor reusi sa ii protejeze de rau caci, e firesc, este in matricea profunda a Vietii insasi sa isi protejeze vectorul propriei nemuriri.
Si aici incepe relativismul cu care ei percep si interpreteaza "raul". Pentru ei, probabil ca raul se identifica cu ceea ce este potrivnic modului lor de a gandi si de a fi. Si se desfac doua cai pe care pot merge in continuare: una in care conceptia lor despre viata si ceilalti oameni se modifica substantial si devine mai ingaduitoare (stiti, aia in care incep sa se gandeasca ca poate nu e tocmai bine sa lasi lumea prada "dreptei" despotice) ori, o a doua posibilitate, modeleaza lumea cu de-a sila astfel incat sa se potriveasca felului in care si-au asezat "afacerile", pentru ca cei mici sa creasca pe aceasta spuza si sa le fie bine mai tarziu, "pereat mundi".
Ajuns in acest punct al gandurilor, brusc imi apar in fata ochilor cinci cadavre de fetite, unul al unui baietel alaturi de cele ale mamei si ale tatalui lor.
Cu putin timp inainte, erau modelul perfect al familiei intr-o lume ce trebuia sa fie croita dupa imaginea perfectiunii lor numai ca lumea aceea pur si simplu a refuzat.
Harald, Helga Susanne, Hildegard Traudel, Helmut Christian, Holdine Kathrin, Hedwig Joanna, Heidrun Elisabeth nu au avut nicio vina ca nu si-au mai putut continua viata; vina apartine parintilor care au crezut ca sunt imuabili si invincibili. Copii au platit doar pentru shizofrenia parintilor care au incercat sa schimbe o lume dupa chipul lor hâd.