Iti voi spune acuma ce nu iti place sa auzi…
Majestate, lumea care te inconjoara e trista, graului i-e frica sa-ncolteasca, fructele putrezesc pe ramuri,
Majestate, daruieste-ti sceptrul copiilor si coroana lui Dumnezeu si urmeaza-ma!
Vom cunoaste praful acelorasi strazi , Soarele acelorasi zile, apa acelorasi fantani, bucuria acelorasi libertati.
Majestate… of ce frumoasa e lumea care nu te cunoaste!
Acolo nu se coc fructele legilor tale!
Crengile libere in vant s-ar infuria ca niste manji salbatici carora ai vrea sa le pui capastru…
Se canta fara sa ti se pomeneasca numele, simti numai fiorii dragostei, nu ai fricii! Seara, pe carare, se aude rasul fetelor si nu pasii zbirilor tai care iti taie rasuflarea.
Arunca-ti mantia de hermina in sant si vino sa iti afunzi obrazul in fragi.
Vino! Acolo nu o sa-ti fie teama nici de nevasta ta pentru ca nu vei avea de impartit cu ea nimic altceva decat frunzele pe care vei dormi si fructele pe care le vei manca.
Fugi daca ai curaj!
Majestate, te astept!