Timpul trece si asta ma face sa simt nevoia sa astern "pe hartie" amintirile.
Pandemia asta a afectat de sus pana jos lumea in care traim si sistemul medical este intr-o totala si continua transformare.
Eram copil si uneori ajungeam sa "cad la pat" cu diferite "boli"; cum necum - pentru ca pe vremea aia nu erau telefoane mobile - ai mei il gaseau pe "Doctorul Petrescu" *.
Era maruntel, un pic bondoc, intodeauna la costum cu "jiletica", avea palarie si niste ochelari cu rame groase, negre.
Purta cu el o geanta ca in filme, in care avea absolut tot ce avea nevoie. Niciodata nu i-a trebuit ceva si nu a gasit in geanta aia!
Dupa varsta, probabil ca a facut Facultatea de Medicina pe la sfarsitul anilor '50. In acei ani, tehnologia medicala era foarte departe de unde este astazi.
Imi aduc aminte ca instrumentele de investigatie erau stetoscopul, termometrul, tensiometrul cu manseta gonflabila sub care baga stetoscopul, niste cozi de lingurita (spatule, dar cu aia semanau), o palnie jmechera cu luminita pentru privit in urechi si nas, oglinda aia cu gaurica in mijloc de si-o punea pe frunte ca sa se uite in gat si cam atat... O cutie cu siringa de sticla si cutia cu ace.
Cam astea le-am vazut eu iesind din geanta aia minune! Cu siguranta mai erau si altele, pastile, flaconase, sticlute...
Imi aduc aminte ca avea si un ecograf la el... Punea palma pe anumite zone din corp si cu varful degetelor de la cealalta ciocanea pe dosul palmei. Apoi misca palma un pic mai la stanga sau mai la dreapta...
Apoi, mai avea alt "echipament" de investigatie: ma punea sa stau in diferite pozitii si palpa, bai frate, organele interne!
Dupa toate investigatiile sosea momentul in care isi strangea toate cele si, de cele mai multe ori scotea din geanta seringa sau pastilele sau nu scotea nimic.
Dar statea de vorba cu maica-mea si ii spunea ce se intampla cu plodu' si ce trebuie sa faca. Nu mai stiu eu ce ii explica acolo dar tin minte ca omul asta avea o rabdare iesita din comun si emana un calm de ar fi obosit si valurile.
Parinte fiind, am ajuns cu fie-mea prin camere de garda in multe situatii. In mare masura pentru chestiuni care s-au dovedit a fi marunte.
De multe ori m-am gandit la cat de rudimentare erau instrumentele medicale aflate la indemana medicilor de acum 100, 50, 30 de ani si totusi, cum au ajutat generatii sa treaca peste diverse boli.
Ce diferenta este intre medicul de acum 40 de ani care venea acasa si era capabil sa rezolve o gama destul de larga de afectiuni si medicii de astazi care au nevoie de etaje intregi de laboratoare si echipament de investigatie pentru asta.
Eu vad o deprofesionalizare. Vad abandonul paradigmei "nu exista boli ci bolnavi" transformandu-se in "e boala tot ce iese din reperele analizelor".
Evaluarea starii de sanatate a pacientului a trecut de la "cum te simti" la "ce analize ai". Te poti simti excelent, dar daca ai glicemia cu 3 puncte procentuale peste limitele, fluide de altfel, stabilite de un "colectiv de cercetatori", ai pus-o!
Cu ani in urma, medicii erau cei care puneau diagnosticul, acum o fac echipamentele de analiza iar maine probabil ca o vor face aplicatiile de IA.
Nu neg caracterul benefic si deseori necesar al tehnologiei investigative ci doar derobarea de responsabilitate a medicilor care arunca in spatele tehnologiei raspunderea pentru stabilirea unui diagnostic.
Medicina trebuia sa fie o arta. Pacientului trebuia sa ii acorzi un pic de timp si rabdare sa stai de vorba cu el. Am auzit undeva ca "rolul medicului e sa inveseleasca pacientul pana cand il face bine Dumnezeu" si mi s-a parut o chestie tare inteleapta...
Oare in Medicina de astazi ii mai invata sa palpeze organele interne si sa faca ecograful ala cu palma?
Ani multi dupa, prin 2008, 2009 am intalnit un "Doctor Petrescu" la Spitalul din Sinaia. Sculat din somn a consultat-o pe fie-mea si, cu o spatula de unica folosinta si cateva palpari si miscari pe patul ala clasic cu musama verde, a scos din ecuatie o (credeam eu) apendicita acuta.
Simptomele erau date de o infectie incipienta a amigdalelor care inflamau ganglioni din apropierea stomacului ceea ce ducea la manifestari aproape identice (pentru mine) cu cele de apendicita.
Vezi, asta mi se pare mie arta medicala!
* - Doctorul Petrescu lucra la, pe atunci, Spitalul de Pediatrie de la Piata Muncii, actual Prof. Dr. Gomoiu.