Azi, la ora 7, sună telefonul. O voce de soprană exaltată îmi rasună in urechile amorțite după somn:- Adriana, azi ieși la magazin?Buimacă, o recunosc pe doamna Marieta, o vecină autoizolata de vreo săptamână, după ce și-a uscat vreo 7 pâini și și-a cumpărat câteva conserve de post, femeie cucernică și pioasă, rămasă văduvă de două ori.
Îngaim un "Da" nesigur, mai mult de jenă să nu o refuz.
- Să îmi iei și mie niște antinevralgic, să am în casă.
La ora 9 sunt în farmacie. La coadă, doua persoane, cu rețete compensate.
Nu trece un minut și în spatele meu se proptește o adolescentă bine hrănită, cu ochii pironiți în mobil, care își tot schimbă piciorul de sprijin, apropiindu-se din ce în ce mai mult de mine, oftând des si apăsat, în timp ce îsi dă ochii peste cap, viața îi e clar o povară, probabil cu mult mai greu de dus de când cu închiderea fast food-urilor. Ma uit la ea si o dibui! Ce să mai, e clar, dușmanul nevăzut, asimptomaticul perfect!
Ma trec toate apele, simt cum ma mănâncă pielea, Dolo a mea se tot apropia de mine si, la un moment dat, când îi simt oftatul puternic în ceafă, mă intorc brusc, mă proptesc bine pe picioare, întind mâna orizontal către ea, îmi dreg vocea și strig, exact ca in filmele alea, știți voi, cu nemții în al doilea război mondial:
Ma trec toate apele, simt cum ma mănâncă pielea, Dolo a mea se tot apropia de mine si, la un moment dat, când îi simt oftatul puternic în ceafă, mă intorc brusc, mă proptesc bine pe picioare, întind mâna orizontal către ea, îmi dreg vocea și strig, exact ca in filmele alea, știți voi, cu nemții în al doilea război mondial:
"Stop! Păstrează distanța! Ia uite ce scrie acolo!" Și îi arăt anunțurile lipite peste tot în farmacie cu masurile împotriva contaminării. Fata se sperie, face ochii mari, se uită la mine ca la o nebună (nu ca nu as fi arătat intocmai) și se da vreo doi pași inapoi, după care își reia oftatul și benoclatul în mobil.
In fine, ajung la casă și cer antinevralgicul doamnei Marieta.
- Nu mai avem.
O injur în gând pe dolofana din spatele meu, gândindu-mă la karma, ies de acolo și intru in farmacia de lângă. Nu mai stau la nicio coadă, intreb din start. Tot "Nu avem!"
Băi, zic, ce naiba, i-a lovit pe toți durerea de cap dintr-odată? Vad o farmacie goală, intru, iau antinevralgicul, in sfârșit, ajung la doamna Marieta, îi las bonul și cutia de medicamente pe terasă și o sun să iasa să își ia marfa in primire.
- Nu mai avem.
O injur în gând pe dolofana din spatele meu, gândindu-mă la karma, ies de acolo și intru in farmacia de lângă. Nu mai stau la nicio coadă, intreb din start. Tot "Nu avem!"
Băi, zic, ce naiba, i-a lovit pe toți durerea de cap dintr-odată? Vad o farmacie goală, intru, iau antinevralgicul, in sfârșit, ajung la doamna Marieta, îi las bonul și cutia de medicamente pe terasă și o sun să iasa să își ia marfa in primire.
Dupa nici două minute, îmi sună telefonul:
- Aoleu! 12 lei???
- 12 lei, ce? Antinevralgicul? Păi, da, cât e pe bon.
- Dar eu l-am luat ultima oară cu 8 lei.
- Înseamnă ca s-a scumpit, naiba știe ..
- Nu se poate, așa de mult? De unde l-ai luat?
- De la farmacie, zic, si ma abțin să continuu ca dealeri stradali de antinevralgic nu au aparut, încă.
- De la care farmacie?
- De la aia de lânga cazino, e o rețea dar nu știu care.
- Aaaaa...se.luminează doamna Marieta, păi aia e Catena, fata mea, ăștia au cele mai mari prețuri, să nu mai iei niciodată de acolo.
- Păi acolo am găsit, că in primele doua farmacii în care am intrat nu mai aveau.
- Aoleu! 12 lei???
- 12 lei, ce? Antinevralgicul? Păi, da, cât e pe bon.
- Dar eu l-am luat ultima oară cu 8 lei.
- Înseamnă ca s-a scumpit, naiba știe ..
- Nu se poate, așa de mult? De unde l-ai luat?
- De la farmacie, zic, si ma abțin să continuu ca dealeri stradali de antinevralgic nu au aparut, încă.
- De la care farmacie?
- De la aia de lânga cazino, e o rețea dar nu știu care.
- Aaaaa...se.luminează doamna Marieta, păi aia e Catena, fata mea, ăștia au cele mai mari prețuri, să nu mai iei niciodată de acolo.
- Păi acolo am găsit, că in primele doua farmacii în care am intrat nu mai aveau.
Și o ținem așa vreo 10 minute, pentru a identifica numele farmaciilor care nu mai aveau antinevralgic, ocazie cu care aflu ce farmacii au cele mai mici prețuri și la ce medicamente, unde se află respectivele farmacii, ce medicamente nu mai sunt pe piață, timp în care îmi vin in cap toate secventele cu pălăria lui Spirache din Titanic Vals și deja regret că nu i-am spus de la început ca am luat antinevralgicul de la un mort, de bogdaproste.
M-am gândit și la cei doi soți, ambii colonei, unul de armată și altul de poliție, bărbati bine, și la zâmbetul lor șăgalnic din tablourile atârnate pe pereții casei, zâmbet care reflectă perfect fericirea de a nu fi apucat epidemia cu doamna Marieta în casă.