Cred ca era acu’ vreo douj’ de ani ba poate chiar sa fie vreo 25?Naiba stie asa cum nici eu nu mai stiu de ce mi-a venit asta in cap ieri ceva mai devreme decat e acum… De fapt, stai, sigur, stateam la batut in taste cu un tovaras de FB si schimbam linkuri de muzica lautareasca si tiganeasca.
Da mai Daniel, uite ca o scriu – nici eu nu stiu de ce! Poate pentru a ma elibera de obsesiile unor ani trecuti pe care nici dracu nu o sa ii mai intoarca, plini de disparitii irecuperabile in care, la loc de cinste, e o tinerete.
Bai, la vremea respectiva, na, ca holteii, alergam dupa femei. Habar nu am ce vedeau la mine, eu stiu ce vedeam la ele, nu ma intreba!
Bref e ca era o tipa – nu mai stiu numele dar uite ca o tin minte pentru ca semana cu Sade Adu doar ca era de-a noastra nu cazuta din copac.
Bai si ma suna intr-o seara, pe telefonul fix ca mi se pare ca telefon mobil aveau doar arabetii pe vremea aia si ma intreaba daca nu vreau sa iesim pe undeva ca ma duce la o carciuma sa mancam.
Nu mai stiu nene nici ce an era, nici ce luna mai tin minte ca era noapte. Ca o fi fost opt sau unspe, nici asta nu mai stiu dar m-am aruncat in masina si m-am dus sa o iau de acasa, undeva prin Ozana.
Dupa care, m-a dus pe o strada dubioasa despre care aveam sa aflu ca se cheema “Ilioara”. Da, bine, unii o stiu ca era o scoala de soferi pe acolo dar eu am facut scoala pe undeva pe langa maternitatea Bucur si haar nu aveam.
Si m-a dus pe strada aia, cu un singur bec chior din ala atarnat de o ata trasa de la un stalp la altul, bec din ala cu clopot…
Aproape ca ma simteam ca in Colentina, pe strada unde statea bunica-mea si unde mergeam noaptea pe mijloc, preferand sa ma impiedic de pietrele de rau cu care era pavata strada decat sa imi sara in spate Omul Negru de prin spatele vreunui gard.
Undeva, pe strada asta, tin minte si acum, pe partea stanga cum veneam dinspre strada cu asfalt, o casa mica, cu doua trepte la intrare si prag inalt dincolo de care era o podea de pamant batatorit. Inauntru, trei sau patru mese din alea primitive, cu banci nici macar scaune.
Habar nu am cate erau pentru ca moda strazii era respectata cu strictete si inauntru; un singur bec chior asa ca mai mult pipaiai decat vedeai, semn ca locul era destinat alora care il stiau si treji si beti.
Cum intrai, in fata in fund era un fel de tejghea si de-o parte si de alta erau doi intunecati ca noaptea, un tambalagiu si un acordionist cazuti peste instrumente si care isi cantau ca pentru ei ceva venit din istorie.
Bai frate, am mancat acolo cea mai buna tochitura din viata mea! Intr-un castron in ceva ce nici eu nu mai stiu, dar nene, mi-a ramas si muzica, si tochitura si gagica undeva intre neuronii mei afumati…
Nu mai stiu unde am esuat dupa aia, sa psihanalizeze altii uitarile mele selective…
A fost o relatie ciudata... Alta data, treceam pe strada spitalului unde lucra si jur, jur, m-a lovit un somn de ziceai ca sunt narcoleptic! Asa ca, am tras masina langa, am sunat de la poarta si, minune Dumnezeiasca, era pe tura!
Acuma, spuneti si voi, ce sanse erau sa trec pe langa spital, sa sun si sa fie pe tura??? Bai, minime dar jur ca era!
Am intrebat-o daca are undeva un loc sa ma intind ca pic de somn si m-a dus intr-un bloc operator si mi-a zis ca na, ocupa o masa.
Cand am ocupat masa era vreo 4 dar cand m-am trezit era intuneric si multe usi inchise ca m-am simtit ca un soricel de laborator care cauta sa scape din labirint!
Nu am reusit sa dau de ea asa ca m-am carat...
Ultima oara cand ne-am intalnit eu traversam Bulevardul Unirii la Junior cand, o masina tureaza motorul si se pune in miscare spre mine... Am facut un salt de gazela pe trotuar si am apucat sa vad ca se deschide portiera si iese tipesa!
Laserul de la Magurele este subvoltat pe langa ce avea fata in privire! Nu mai stiu ce replici am schimbat, cum spuneam, memorie selectiva, tinde sa uite chestiile naspa, asa mi-au spus niste oameni care se pricep la PTSD.
Fato, daca vezi postarea asta, iarta-ma, chiar a fost ceva dar probabil nu suficient!