"These populist, nationalists, stupid nationalists, they are in love with their own countries.” Enunțul e notoriu.
A fost făcut recent, în gura mare, la CNN. Aparține președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junker.
Sigur, enunțul poate fi pus la mișto pe seama sciaticii autorului sau a zahariselii care i-a desperecheat pantofii unui personaj care la 1 noiembrie 2019 va începe să încaseze fabuloasa pensie de prim-ministru continental.
S-ar putea, dar ar fi prostioara comună celor care, de frică, refuză să se uite frontal la realitate și se fac că supraviețuiesc în confortul fals al negării a ceea ce văd limpede cleștar.
O suferi Junker de sciatica dăunătoare ficatului, însă a sintetizat foarte limpede obiectivul actualei federalizării accelerate a Europei: SUE.
Ca orice federație, și asta implică obligatoriu desființarea statelor naționale. Eventualii încă susținători ai acestei forme de organizare societală sînt făcuți acum oficial proști. "Stupid nationalists". "Populists." E simplu. E atît de simplu. Fără nuanțe, fără piteli.
Așadar, cei care își iubesc țara sînt niște populiști, niște naționaliști stupizi. Așa zise, inclusiv pentru neuronii mai rezistenți la realitate, domnul Jean-Claude Junker în persoană la televizorul internațional de largă respirație progresistă CNN.
Mai clar de-atît chiar nu se poate.
Dar, mai știi?
Așa o fi, cum zice domnul Junker. Și nu zice doar dumnealui.
Zice întreaga cohortă a euromaniacilor, de regulă nealeși democratic, dar salariați copios din bugetele nenorocitelor state naționale membre ale Uniunii Europene. Așa zic și lăutarii lor transpirați de-atîta iubire pentru Proiect. Ok.
Ce propun ei de fapt? Propun un nou imperiu, în esență german.
Or, cu tot respectul pentru progresizmu curent, în Europa statul național fu ulterior imperiilor multietnice. Statul național fu o formă revoluționar progresistă de emancipare. Îmi spuneți acum că statul national e un eșec care trebuie demontat și reasamblat într-un imperiu de rit cică nou? Ce-i, oare, Europa? Un depozit de componente inerte asamblabile ca la Ikea?
Fiindcă la internaționaliști trecutul a fost mereu imprevizibil.
Fiindcă a prins cu dependență gustul puterii numite, nu alese.
Fiindcă s-a asigurat că e plătită copios (ea își stabilește veniturile si tot ea își controlează cheltuielile).
Dar și fiindcă altceva încă nu s-a inventat, birocrația europeană (aia e bună, toxică e numai în statele naționale) are o ofertă cam tuflită după gustul laturii mele progresiste: regruparea tuturor europenilor într-un alt imperiu, după circa o sută de ani de la spulberarea respectivei rețete despre care se stabilise (științific) că--și epuizase suflul.
Că se zaharisise. Cam ca Junker.
Și cică ăștia ar fi progresiștii, neicuță!
Halal!!! #neamfostodatăcaniciodată
Autor: Sorin Faur