Pentru a fi infractiune, o fapta trebuie sa incalce legea (latura obiectiva) si faptuitorul trebuie sa aibe intentia de a o savarsi (latura subiectiva). Psihologia spune ca, pentru a ridica mana impotriva unui agent al statului, in uniforma, implica depasirea unor bariere profund scrise in algoritmii nostri de functionare sociala; implica negarea ordinii publice ce ne permite sa coexistam pasnic chiar atunci cand avem opinii diferite.
Nu discutam despre uniforma regimurilor totalitare pentru ca nu este acesta subiectul.
Iar manifestarea violenta la adresa unei "uniforme" reprezinta pragul cel mai ridicat de nesocotire pe care un "cetatean" il poate adopta.
Asadar, faptuitorul, are in intentia sa sa incalce legea, nu printr-o fapta marunta, ci prin violenta impotriva insasi reprezentantilor Statului.
Intentia este declarata atat de cei care nemijlocit au luat parte la violenta cat si de o categorie de cetateni cu pretinse veleitati civice, care se cred formatori de opinie si modelatori de caractere.
Acestia din urma nu au dat cu piatra. Acestia din urma nu au stropit jandarmii cu fecale.
Acestia din urma doar au reusit sa creeze un climat de aprobare a faptelor celor dintai chiar si atunci cand nu au instigat in mod direct.
Faptul ca zece oameni striga in piata "M#ie PSD" si ridica pumnul spre cladirea Guvernului este, in sine, inofensiv si ii face sa ramana in zona libertatii de exprimare.
Faptul ca aceiasi oameni se plimba nonsalanti printre cei care arunca sticle incendiare, le dau sandvisuri ori apa, le striga "bine baieti" sau "doar" ridica mainile sus cand se apropie jandarmii, reprezinta o sustinere de ordin moral (si material) pentru cei care savarsesc fapta care este infractiune. Tot sustinere a faptuitorilor este si activitatea post-infractiune, in care alte persoane decat faptuitorul, incearca sa il sustina pe acesta din urma fie prin actiuni de coeziune psihica ("jandarmerita nu a patit nimic, batausii vroiau doar sa ii mareasca sanii") fie prin actiuni de suport fizic (rasturnam jandarmul care incearca sa il prinda pe cel care l-a lovit cu o piatra).
Desigur, exista o scala a reprezentarii caracterului ilegal al faptelor, atat din partea celor care aruncau cu pietre cat si din partea celor care scandau de pe margine si printre care se retrageau agresorii dar incadrarea pe aceasta scara trebuie sa o faca un judecator sesizat printr-un rechizitoriu.
E de mirare cum, marii specialisti in ordonante si coduri penale aflati vineri, 10 august, in Piata Victoriei nu stiu aceste lucruri elementare din dreptul pe care il analizeaza atat de doct. Dar, daca de la ei poti sa te astepti la o oarecare ignoranta, ea este de neiertat la un procuror.
De aceea ma astept de la Parchet, la o ancheta pornind fix de la denunturile celor care se declara a fi fost gazati in piata, ancheta care sa stabileasca gradul de participatie al petitionarilor la infractiunile savarsite contra statului si ordinii de drept. Glumesc, stiu ca nu se va intampla asta, nu cu Lazar in fruntea Parchetului General!
Ah, in dreptul penal, participatia maselor "indignate" si "gazate" se numeste "complicitate" (participatia penala) si se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca cea pentru fapta savarsita de faptuitor.
Asta ca sa nu va las in suspans!