Niste sute de ani, societatea a fost gestionata dupa reguli
scrise in legi. Ele alcatuiau “coduri” -reglementari mai ample pentru relatii
sociale majore.
Bunaoara, am avut un Cod civil care isi avea originea in
Codul civil al lui Napoleon, un Cod penal care isi avea originea in legislatia similara
din Uniunea sovietica.
Aveam un Cod al familiei cu origine europeana si destul de
ajustat pe realitatile romanesti dar si pe principiile da “faurire a Romaniei
comuniste” care cerea multi copii pentru a asigura viitorul “clasei muncitoare”.
Ca erau sau nu legate de morala este o discutie destul de
ampla si care face obiectul unei discipline destul de greu de priceput de un
student la drept dar nu imposibil.
Brusc, dupa ’90 am descoperit ca multe din cele ce le stiam
nu mai sunt bune. Ca exista o diferenta intre ce am vrea sa facem si ce putem,
aflandu-ne sub interdictia sau reglementarea unor norme care erau, pare-se,
depasite.
Au fost abrogate multe legi in zilele imediat urmatoare
Revolutiei si multe altele in anii ce au urmat. Dar, a existat o oarecare stare
de echilibru in care intuiai, simteai ca legea are un suport din partea moralei…
In masa sociala, respectarea legii era un criteriu de buna
cuviinta si bun trai cu vecinul.
In ultimii ani insa, legile par a fi supuse unui atac masiv
pentru folosirea lor doar in interesul unei mici clase de isterici urlatori, cei care vor totul, acum, nu conteaza restul...
Cum naiba s-a ajuns la asta?
Pai, una din metode este sa zgudui puternic sistemul moral.
Adica, sa loveste exact temelia pe care se sprijina Legea, fundamentul pe care
cladesti un sistem juridic.
Acelasi lucru s-a petrecut acum multi ani in Vest. Acolo
societatea este deja apatica fata de aceste rasturnari ale lumii in care
traiesc si, chiar daca sesizeaza absurdul, prefera sa taca din gura sub
amenintarea “corectitudinii politice, bata cu care se poate sparge foarte usor
scafarlia celui care iese din randul oilor!
Incet incet, au fost create mici comunitati carora li s-a
cultivat “specialitatea” si au fost indemnati si chiar finantati pentru a
deveni factori de presiune. Hidosul, perversiunea, amoralitatea si imoralitatea
au fost clamate ca fiind “diversitate” si impuse de hidosi, perversi, amorali
si imorali ca manifestari care trebuie protejate. As face o analiza despre cum
acestia, ajunsi la putere in diferite forme au transformat buna cuviinta in ‘corectitudine
politica” dar imi e teama ca voi fi zvarlit intr-o inchisoare pentru asta!
Dar sa revenim…
Odata distrusa morala si reperele fixe ale acesteia,
controlul asupra societatii a devenit extrem de usor. Iar de aici pana la
controlul statului distanta este infima, nesesizabila chiar.
De unde mi-au venit mie gandurile astea?
Paradoxal, de la UBER!
De la UBER, ca instrument de exemplificare favorit al unei categorii de public caruia ii scapa cateva aspecte esentiale, vrajiti fiind de cateva elemente superficiale.
De la UBER, ca instrument de exemplificare favorit al unei categorii de public caruia ii scapa cateva aspecte esentiale, vrajiti fiind de cateva elemente superficiale.
UBER este o companie de transport care face transport contractual
de persoane cu tarifarea pe distanta. Asta il face sa intre sub incidenta
legislatiei privind activitatea de taximetrie. UBER nu respecta nicio prevedere
din acea lege, incepand cu cerinta de a avea un aparat de taxare si terminand
cu cea de a avea statie radio. Taximetristii indeplinesc toate
aceste solicitari pentru ca altfel nu primesc licenta de transport.
Da, de acord ca taximetristii au rable, taximetristii
asculta manele, taximetristii scuipa printre dinti si au masinile cam
terminate. Dar ei platesc enspe mii de taxe si costuri ca sa poata sa plimbe
clientii si fac taximetrie de dimineata pana seara sau vice-versa, spre
deosebire de uberisti care fac orice altceva in afara de Uber. Oare in masinile
UBER se asculta Vivaldi? Ca in niste taxiuri am avut surpriza ca da!
O chestiune pe care am lasat-o la urma, asa ca sa dau de
rumegat:
Fiecare masina trebuie sa aiba incheiata o polita de
asigurare pentru raspundere civila. RCA se cheama si serveste (printre altele) acoperirii
costurilor de spitalizare pentru persoanele vatamate de un accident produs din
vina conducatorului acelui autoturism. Potrivit legii insa, polita respectiva
nu acopera daunele pentru activitatea de transport contractual, cum este UBER.
Pentru asta ai nevoie de alta polita. Iar ca sa iti acopere daunele ai nevoie
de licenta de transport. Nu le ai, nu deconteaza asiguratorul, platesti din
buzunar si vezi daca poti recupera ceva de la soferul de UBER! Si mai ales,
CAND!
De fapt, nici nu au asigurarea speciala pentru
transportatori ci pe aia obisnuita. Iar in caz de accident, declara ca tu,
pasagerul delicat de UBER esti “un prieten”… Pai, asta inseamna cam asa: fals,
uz de fals, inselaciune.
Tu, ca pasager UBER, accepti mizeria asta pentru ca, nu-I asa,
in UBER nu se asculta manele ca in taxiurile imputitilor aia care platesc de
rup pentru licenta aia de transport! Oare? Sau prezentarea "glossy" ti-a luat ochi si nu te mai intereseaza ce se intampla la pasul urmator?
Cam asta e legatura dintre morala si
respectarea legii, daca reusiti sa descifrati dincolo de ce am scris eu.
Chiar daca nu reusesti, ar trebui sa iti dea de gandit ca
oficialii companiei au angajat o gasca de 6 “specialisti” sa faca un site caresa mai ridice moralul soferilor UBER, semn ca ceva ceva e, totusi, putred in
Danemarca!