02 martie 2017

Cutia de viteze a Europei

Europa unita a avut la baza doua discursuri. Cel public a fost intotdeauna despre valori comune, libertati, evolutie si alte bazaconii din astea bune pentru hipsteri si agitati cu lantene sub hartii colorate. In spatele usilor inchise insa, se discuta despre politici economice care sa permita evolutia companiilor care platesc impozitele in tarile respective.
Nu degeaba Germania a fost motorul acestui concept si nu intamplator prima forma a experimentului a fost una economica, axata pe industria otelului si a carbunelui (CECO-1951, tratat semnat intre Germania, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg si |Italia).
Dupa aia, au loc tot felul de tratate si conferinte cu nume care mai de care mai frumoase, dar cel mai interesant din perspectiva UE ca un bloc comun este cel numit "de la Lisabona".
Incheiat la sfarsitul anului 2007, acest tratat consolideaza personalitatea juridica a UE, baga la misto niste prevederi despre "drepturile cetatenilor", clima si alte abureli, pentru ca sa ajunga, de fapt, la ceea ce ii "durea": prinderea in corsetul unei legislatii comunitare care prevaleaza in fata legislatiei nationale. Asta, si trasarea unor directii de dezvoltare birocratica a aparatului UE, de fapt ministerele europene.
Desi pe hartie toate bune si frumoase, in realitate exista o problema majora!
Statele din nucleul initial al UE aveau legislatia extrem de asemanatoare, in special sistemul juridic astfel ca nu a fost prea greu sa fuzioneze pe niste linii comune. Politica penala este similara, instantele de judecata functioneaza aproape la fel, unele mici diferente existand intre Franta si restul tarilor, dar si acelea destul de mici ca sa poata fi trecute cu vederea.

Pe de alta parte, expansiunea lenta si constanta a sistemului birocratic comunitar nu a fost resimtita de cetatenii din Vestul Europei intrucat schimbarile au avut loc pe un interval de timp indelungat. Practic, trei sau chiar patru generatii au crescut cu sentimentul apartenentei europene in timp ce in Europa de Est totul a fost ca o avalansa.
Suprapuneti peste o deschidere brusca a unor teritorii virgine din punct de vedere al competitivitatii industriale dar si cu o mentalitate de consumator complet needucat si veti avea imaginea unor victime sigure pentru companii cu zeci de ani de experienta si bugete cat trei sferturi de Romanie, gata sa inunde spatiul nou aratat cu produsele lor.
Practic, un Blitzkrieg economic si social!
Si sa nu credeti ca ele au venit aici cu planuri de afaceri si cu CV-uri, cu proiecte de cooperare. Nu, au venit, pur si simplu cu sacosa sau cu contul si au dat unde si cat trebuia pentru ca intra in posesie. Ca sumele au fost uneori ridicole, poate. Dar asta e alt subiect. Ideea este ca ele au intrat, si-au impartit ce era de impartit (jucau dupa reguli comune in raport de sediul HQ-urilor) asa ca nu a fost greu sa pice la pace.
Acuma insa, latul se apropie si ele uzeaza de toate mijloacele la indemana pentru a-si mentine pozitia de forta pentru aceasta minunata piata plina de sclavi si cu reguli relaxate.
Daca privesti "organigrama" UE, vezi ca, in realitate, Parlamentul European este un praf in ochi si ca, de fapt, ceea ce conteaza este  "Guvernul" UE, adica Comisia Europeana.
Desi fiecare stat semnatar al Tratatului are un membru in Comisie, paradoxal, acesta este obligat sa reprezinte interesele UE! Astfel ca, daca Germania ameninta cu o politica economica care defavorizeaza UE daca, sa zicem, Romania implementeaza Legea 51% la raft, atunci dna Corina Cretu musai sa traga Romania de urechi, pentru ca nu are voie sa intervina in interesul Romaniei.
Pentru cine are ochi de citit, Comisia Europeana detine monopolul de initiativa legislativa europeana!
Acuma, ca o paranteza, este interesant de observat ca acest organism supra-birocratic, practic un Guvern al UE, a avut tupeul sa traga la raspundere un guvern national ca si-a permis sa legifereze :-)
La inceput se ocupau de reglementari economice, recent au inceput sa reglementeze pe domeniul penal! Asta pentru ca, daca tot avem o  birocratie, hai sa ii dam de lucru, pe principiul "Mircea, fa-te ca lucrezi".
Cat despre Parlament, el este minunat si are un control extraordinar asupra NUMIRILOR de Comisari Europeni. Dupa care gata, a zburat vrabia! Regulamentul este atat de complicat incat aproape ca iti vine sa vomiti numai cand citesti titlurile capitolelor si am impresia ca nici parlamentarii nu stiu prea bine ce au ei de facut acolo dar ii ajuta tinerii frumosi si liberi din aparatul "de specialitate", asa cum raportorii de la CEDO ii ajuta pe judecatori sa scape de cererile din Romania!
Nu stiu ce mare lucru ati inteles din ce am scris, ideea este ca UE asta, de fapt, nu este ceea ce cred Minionii cu pancarte ci este garantul drepturilor si libertatilor celor care au putere economica. Si cum Romania nu are sau nu MAI are, insistenta cu care boceste la usa lui Merkel este inutila.
Nu in ultimul rand, povestea UE este si ea una scrisa pe spaga. Mare de tot dar care in acte se cheama "fonduri comunitare" ce sunt repartizate statelor membre dupa niste criterii specifice. Poanta misto este ca, pe langa cat scot companiile din tari precum Romania si cata liniste sociala genereaza in tarile lor "de bastina", fondurile comunitare sunt praf in ochi! 



 
hares-thief