09 octombrie 2014

Nobel esti? No, iobag!



Vai, putine tari se pot mandri ca au patru premianti cu Nobel!
Si ce zarva, si ce cocoseala, si uite cum, nene, pe aici manca parizer ala micu a lu' Hell (sau Muller, sau Palade sau Wiesel) si aici, da fix aici, odata cand era pe la vreo 3 anisori a spart un geam-nazdravan de mic - s-a zgariat si s-a cacat pe el, la propriu, de frica sa nu il bata vecinii!
Bai si cum isi aduc aminte toate babele din sat ce calcatura avea, de gemea pamantul sub el, (sau sub ea ca avem si o Nobelista, daca nu stiati, Herta Muller) de parca de pe atunci se prefigura opera care il va lansa in galeria nemuritorilor Nobel!
Bai, sunteti penibili! Toti, dar absoluti toti astia au plecat nene din tara asta de rahat care nu e in stare sa asigure conditii decente pentru aia de mjloc dar'mite pentru varfuri si care nu e in stare sa recunoasca un stangaci si il obliga sa scrie cu dreapta, uniform.
Niciunul nu a consumat cerneala Flaro ca sa scrie vre-un rand la teza aia de i-a adus Nobelul si nici nu a cheltuit vreun leu din premiul ala prin Romania ca sa va excitati atat de tare!
In dreptul niciunuia nu se spune ca este sau a fost roman la momentul premierii! Da, s-or fi nascut prin Romania, da, poate au facut si facultatea aici (Palade), dar nene, degeaba ii treceti in dreptul Romaniei la Premii Nobel, Romania nu are niciun merit in asta...
Si faptul ca sunt premianti Nobel nu inseamna nici ca Romania este mai asa, mai special in genetica si nici ca este pamant binecuvantat cum au unii senzatia cand au halucinatii patriotarde. Si nici ca IQ-ul lor devine prin molipsire nationalista mai ridicat decat numarul de clase de la trenul accelerat!
S-au nascut in Romania dar Patria i-a avortat!
Abia cand un romanache crescut pe aici, tarat prin colbul strazilor imposibil de civilizat, haituit prin fel de fel de scoli cu programe care se schimba de la un an la altu, va realiza loco acel ceva ce il califica pentru premiere, abia atunci - zic- va insemna ca Premiul nobel merge la un roman! Si nici atunci, sa stiti, nu va insemna ca merge la Romania ci doar la ala care si-a f*&*^ tineretea si juma de viata sa faca ceva ce se cheama "progres"! 
Si asta nu se confunda cu progresul Romaniei care, inca are veceul in curte si e mandra de asta!

07 octombrie 2014

UniFun Radio, o poveste de iarna libera


Aveam 18 ani, picasem de doua ori la admiterea de la Politehnica; deh, matematica mea nu mergea dincolo de integrale. Pana atunci, ca orice licean, ma ocupasem de "Muzici si faze", a'propos, e o carte cu titlul asta care descrie pana la identitate si adolescenta mea; spre deosebire de multi altii insa, ma ocupasem si de construit tot felul de amplificatoare, de modificat magnetofonul Majak astfel incat sa mearga "in picioare" si sa dea vreo 10 W stereo, el fiind mono de la maicutza sau taicutzul lui sovietic! Deci, ma ocupasem intrucatva de electronica, nu mult, cat sa trag cu urechea la frecventele Militiei cu un radio modificat si sa emit de colo pana dincolo cu tot felul de emitatoare cu unul, doi sau trei tranzistori. Cu unul facut intr-un ceas am copiat chiar la teza de la Limba Romana in clasa a XII-a. Nu ca ar fi fost necesar, doar asa, de amorul artei!
Dupa terminarea liceului si dupa ce am picat, cum spuneam, la Poli, am scapat ca printre urechile acului de o repartitie la Mina Uricani... Da, la terminarea liceului ne-au repartizat la mina nene, asa, ca sa nu uitati cu ce fel de regim de cacat am avut de-a face, voi astia care mai aveti vreo nostalgie din asta, idioata! Apoi, prin septembrie 1989 am primit ordinul de incorporare, m-am prezentat la Comisariatul de sector unde am dat cu subsemnatul caci vizita medicala deja o facusem inca din liceu. Pentru ca m-am dat priceput in electronica si radio, m-au repartizat la Transmisiuni. Deci nu era chiar totul pierdut! Nu uitati, eram in septembrie 1989!
Urma sa ma prezint la unitate pe 12 ianuarie 1990. Intre timp insa, o parte dintre securisti nu au mai suportat sa stea cu banii la ciorap si au negociat declansarea asa-zisei "Revolutii", pe care am petrecut-o in strada, la Universitate si la Sala Palatului iar fuga lui Ceausescu cu elicopterul pe terasa blocului, cu castile pe cap ascultand cu niste radiouri modificate comunicatiile cu Turnul Otopeni si survolat de un mare Mi-8. Cu inima in gat de teama ca ma vor impusca astia! Mai stii Cataline? Ca erai si tu cu mine acolo, pe terasa!
Fireste, deci, dupa Lovilutie si dupa Anul Nou cand, la vreo doua saptamani a aparut in eter UniFun radio, eram acolo! Pe frecventa, bineinteles, acultand "altceva"! Am lasat ascultatul vreo 2 zile pentru un pic de Poiana Brasov si inca vreo 2 la Codlea, la niste unchi de-ai mei, dandu-ma pe schiuri...
Am revenit pentru plecarea in armata dar am primit scrisorica prin care eram anuntat ca se amana incorporarea pe 2 sau 3 februarie ori asa ceva...
Asa ca am ramas atarnand prin Bucuresti, fara noima dar cu niste idei tampite, cum ca locul meu ar fi prin radio. Si unde era sa ma duc? Evident, la UniFun! Nu stiam decat in mare pe unde era dar l-am gasit cu un pic de tupeu, trecand de paznicul de la Geologie mormaind ca ma duc "la radio".
UniFun era in podul Universitatii, intr-o sala de curs anosta din care mai tin minte si acum gri-ul de pe pereti. In alta sala era o masuta si un telefon la care se primeau mesajele de la ascultatori. Era asa o nebunie, atatia se perindau pe acolo incat, nu stiu nici eu cum, am ajuns sa preiau telefoanele. Scriam mesajele pe jumatati de foaie si le duceam "in studiou".
Asta, "studioul", era facut din catedra si doua mese; pe catedra era mixerul si microfonul, in stanga erau doua magnetofoane Revox (care au ajuns la FUN Radio mai tarziu) iar in drepta era un casetofon. Deck, evident.
Pe acasa treceam rar in zilele acelea, preferam sa stau acolo unde, credeam eu, se facea istorie cu primul post de radio independent. Ma durea in cur de momentul istoric insa eram complet topit dupa atmosfera de acolo: erau niste tipi si niste tipe misto cu muzica "mea". Aveam si eu o multime de benzi insa, ce chestie, exista un fel de "playlist" care se difuza, bazat in mare masura pe muzica frantuzeasca. In plus, erau in doua piste asa ca nu puteam sa fac nimic cu ce aveam eu.
Tin minte ca, intr-o seara, cand la mixer era Daniel Klinger, am luat o masina de scris, din alea vechi, la care dadeai zdravan cu degetul si care avea clopotel la sfarsit de rand si, in timp ce el vorbea la microfon eu dadeam la masina sa sune ca un teleimprimator!
Pierdusem sirul zilelor si al noptilor, stateam pe acolo mai tot timpul si dadeam o mana de ajutor; cred ca intram in categoria "groupies" si deja faceam parte din peisaj caci nu mi-a zis nimeni sa ma car acasa.
Deja ma adoptasera si chiar am fost la un bairam impreuna iar pe drum, la acum "Teatrul foarte mic" de la Piata Rosetti, in intuneric era o gasca de studenti care dansau de mama focului pe muzica de la FunRadio! Bagheera avea pe spatele gecii de piele un sticker cu numele radioului si eu de asemeni si tipele de la bairam ne faceau semne cu mana sa venim si noi la petrecerea lor. Misto!
intr-una din acele zile, mai precis o seara, pe la ora 18, tipul care fusese la butoane de zi s-a uitat la ceas, s-a ridicat de la masa si mi-a zis: "E randul tau, eu trebuie sa plec ca mi-am terminat tura". Acuma, ce era sa fac? Normal ca m-am asezat cu aplomb, ca doar nu era sa il las pe tip sa se prinda ca eu nu eram "de-al casei". Si, in secunda doi,  m-am cacat pe mine de emotie! Eram la butoane! La butoanele UniFun Radio! Bai, va dati seama ce insemna pentru mine, un pusti de 19 ani care isi dorea chestia asta dar nici nu indraznea sa se gandeasca la asa ceva? Nu cred!
Afara era miting, manifestatie, televiziunea de stat era intr-o bula mare de ceata, Petre Roman instiga multimea la violente din balconul CC-ului iar eu habar nu aveam de toate acestea!
Puneam muzici si scriam in caietel, ba chiar am dat si niscaiva voce pe post cand anuntam cat e ora si ce muzichii se auzeau.  Toata noaptea am mixat. Teoretic, dimineata ar fi trebuit sa vina cineva sa preia emisia. in loc de asta, pe la un 7 sau 8, m-am trezit cu un gealat cu table pe umar insotit de un soldat, amandoi cu uniforma albastra, de militieni. Acuma, "militia era cu noi" asa ca nu m-am speriat dar i-am intrebat ce dracului cauta acolo, in podul Universitatii unde, nu stiu daca v-am spus, nu erau geamuri ci doar doua lucarne de pod, prin care daca vroiai sa belesti ochii trebuia sa te urci pe un scaun. Dar si cand te urcai, aveai vedere direct spre Piata Rosetii, asa ca am avut bilete in primul rand la prima mineriada cu care se confrunta Bucurestiul. Era 29 ianuarie 1990 si multimea era ciorchine in jurul sediului PNT. Minerii erau ca niste salbatici insetati de cioburi si sange iar FunRadio era aparat de un "plotonier" si un soldat fara cartuse la Kalashnikovul de pe umar!
Din fericire, nimeni nu a urcat la postul de radio, inca nu vedeau in studenti vreun pericol asa ca am scapat. Singura problema a fost ca, pana spe 30 ianuarie 1990, dimineata, am fost uitat la butoane.
Acuma, singura mea curiozitate este daca cei care se ocupau de radio si-au dat seama ca la butoane era unul mic care respira greu de emotie si nu unul de-al lor! Ma rog, eu eram acolo din greseala ca nici eu nu m-as fi dus daca stiam ce urma! Ca mineri au fost chemati din 28 ianuarie, cam pe cand tipul de dinainte o stergea englezeste. Pardon, frantuzeste...
Nu a fost mare scofala dar pot sa imi reclam locul in istoria radioului post-decembrist din Romania!
Am plecat acasa cand mi-a sosit schimbul, am tras un pui de somn si, ati ghicit, am revenit la radio.
Am intrat in plina sedinta de consiliu, care se tinea cu mainile in sold, chiar in fata pupitrului. Am ramas in usa, cam la un metru de la intrare iar tipul care ma schimbase la butoane m-a aratat cu degetul! Erau vreo 3 tipi si o tipa, nu mai stiu cine ce si cum. Imi amintesc doar ca unul din ei era mai slabut si cam cat mine ca inaltime. Ma asteptam sa tabere pe mine si sa imi frece ridichea a'propos de aventura mea la butoane, fara sa am de-a face oficial cu radioul. in loc de asta, tipul de care va spuneam mi-a zis ca apreciaza ca, spre deosebire de cei care erau trecuti in grila si care trageau chiulul, eu chiar veneam acolo si eram disponibil si ca am facut treaba buna ca am tinut emisia. Mi-a propus sa vin sa lucrez la radio "on a permanent basis". Eh, nu a folosit chiar expresia asta, dar v-ati prins, asta era sensul!
In timp ce imi vorbea, simteam ca mi se inmoaie picioarele si ma gandeam cum dracului sa tragi chiulul de la asa ceva! Pai eu, daca as fi putut, as fi adus bani de acasa, as fi platit sa fiu acolo, la butoane! Si astia trageau chiulul... Pfoai!
"Din pacate", i-am spus, "in cateva zile urmeaza sa plec in armata insa promit sa revin, daca imi pastrati un loc". S-a uitat la mine lung, credea probabil ca sunt student ceva, si  mi-a zis ca nu are cum sa faca asta. Stiam si eu insa doua lucruri s-au intamplat atunci: am simtit o mare multumire pentru ca invitatia era o recunoastere si am devenit pe viata bolnav de radio...
Eram in armata cand am aflat de marea schisma UniFun si FanRadio, am fost trist pentru asta! Dupa armata, in primul an de facultate am reusit sa mobilizez 20 de colegi sa facem o fundatie si sa deschidem un post de radio. Din echipa de atunci faceau parte Nadina Forga (Europa FM, TVR)  si Adriana Iliescu (pe la Total, parca).
Nu a fost sa fie asa ca am lucrat pe la Romania Tineret care pe atunci avea si antena, Romania International-nu prea mult, posturi pirat si Radio Z. Mai mult sau mai putin paradoxal, Radio Z a fost radioul pe care l-am iubit iremediabil, cu bune si cu rele. Dar despre acesta, poate in alt post.




06 octombrie 2014

ANTI-SOCIAL NETWORK

19 iunie 2014

Romania ReSculata

Elena Udrea a vrut sa ridice Romania!
Cred ca nu i-a iesit in pofida schimbarii de look! Probabil ca a fost o chestiune de pozitie.

Umbla zvonuri ca nici macar pe Baselu nu il mai poate ridica! Sau nu se mai lasa ridicat Baselu?

A fost identificat "varanul in pozele cu spaga lui Basescu Mondialul!

Trebuie sa marturisesc faptul ca pana acum cateva minute am fost convins ca Mircea Basescu era omul cu spaga presedintelui Traian Basescu!
Cat am putut sa ma insel...

In realitate, cercetatorii de la TIAB (Televiziunile Independente in Apararea lui Basescu) au devoalat trucajele murdare care au sadit in mintea opiniei publice impresia ca acolo e ceva necurat!
Am dovada, surprinsa in imaginile fotografice, ca in spatele acestei campanii murdare sta Varanul Voiculescu impreuna cu Gadea si cu Ursu.




Aici e mai greu de vazut, dar chelia Varanului este in ghiulul tiganului!




Nu numai ca totul e o manipulare ordinara, dar ultimele cercetari au aratat ca Basescu Traian nici macar nu are un frate pe care il cheama Mircea Basescu, totul fiind o murdara facatura, o impresie a maselor care au fost supuse unei hipnoze in masa, cunoscut fiind ca Varanul este un adevarat hipnotizator (Justitia a stabilit)!

26 februarie 2014

Jurnalismul a murit! Traiasca PR-ul!

Bine! Recunosc! Nu sunt primul care scrie pe tema asta asa cum nu pretind nici ca m-as fi gandit in premiera la subiect insa, si aici sunt sincer, de multa vreme am impresia ca presa e de cacat!
Acum, citind ce scrie flacaul asta, realizez ca a reusit sa sintetizeze excelent ceea ce banuiam, intuiam si simteam de ceva vreme: ca presa a ajuns mai rau ca industria deseurilor in care unii arunca tampoane folosite si altii le transforma in hartie de scris! (literalmente, chiar asta se intampla...)
http://www.presseurop.eu/en/content/article/446831-press-freedom-dead-fight-goesDaca aveti rabdare sa cititi si, mai ales, daca intelegeti (nu de alta, dar e scris in engleza), atunci o sa gasiti cinci motive pentru care nu este cazul sa credeti ceea ce cititi sau ceea ce vi se vara pe gat prin asa-zisele jurnale de "stiri".
Articolul porneste de la balanta delicata de 1 PR la 1 Ziarist care exista in urma cu ceva vreme si a ajuns in prezent de 4 PR la un ziarist  ajungand la modul in care grupuri de "ganditori" manevreaza opinia publica pentru a acoperi deciziile "politice".
Hai sa trec in revista, pe scurt, cele 5 motive si, daca am chef, poate mai adaug si eu vreo doua-trei... Oricum, cautand similitudini in prezentul romanesc (de cacat si el), am descoperit alt motiv si ala se cheama "mimetism imbeciloido tabloid" (pe scurt "MIT")  si il voi ilustra la momentul potrivit.

1.  Banii vin din "PUBLIC RELATIONS".
Una din metodele prin care poti sa faci audienta este sa comanzi un studiu sau un sondaj. Este o metoda folosita intens "afara" si preluata orbeste de cretinii din presa romaneasca.

De ce zic asta?

Iaca: Pe Hotnews apare o stire care spune ca "Cercetatorii au descoperit procesul prin care colesterolul bun devine disfunctional si blocheaza arterele". Trec peste imprejurarea ca, pana acum, "colesterolul bun" era BUN si de acum devine RAU si merg la esenta stirii; in media americana, este evident ca trimiterea spre "cercetatorii" de la Clinica Cleveland face ca cititorul avid sa poposeasca pe pagina LOR unde descopera ca se pot programa la o consultatie... Evident, in urma consultatiei li se va gasi niste colesterol dupa care incepe targuiala daca e BUN, daca e din ala BUN-RAU sau BUN-BUN de saracul american dornic de viata vesnisa scoate din buzunar banii pentru "cercetatorii" aia "profit-orientated"...
Bivolele roman traduce si el marea descoperire numai ca o face sa umple niste pagini "la metru" ca sa isi incaseze solda. Pentru Romania nu are nicio relevanta aceasta descoperire care circula in alta arie "de acoperire" a retelei de clinici respective!
O notita scurta la finalul "descoperirii" ne poate lamuri"
Story Source:
The above story is based on materials provided by Cleveland Clinic. Note: Materials may be edited for content and length.

Puteti face si voi o cautare pe acelasi calapod; sunt convins ca veti descoperi acelasi pattern. In criminologie i se spune "Modul Operandi".
Incercati sa vedeti ce rezulta daca analizati isteria cremelor cu celeule stem!


2. Grupurile de tip Think-Tank ce reinventeaza rahatul transformandu-l (ipotetic caci rahatul tot rahat ramane) in friptura tocmai buna de mancat.
Adica, iau subiecte de "agenda" a unor grupuri si le transforma in, vezi Doamne, subiecte de interes national sau European, ca tot e la moda!
In fine, nu intru in detalii caci acest subiect nu este (inca) actual in Romania unde grupurile se aduna mai degraba sa bea sau sa urle pe stadioane.

3. Ziaristii respectati sunt, deseori, manipulatori de opinie
 Aici baiatul cu articolul este ceva mai subtil pentru ca adjectivul folosit in engleza caracterizeaza o anumita atitudine ce frizeaza penalul atunci cand este folosita, sa zicem, la incheierea unui contract.
Daca vreti, ii compara pe anumiti jurnalisti cu publicul care inconjoara masa la care burtosul colorat misca paharutele cu Alba Neagra... Stiti, jocul ala in care nu ai cum sa castigi si in care intri pentru ca vezi pe altii ca iau potul! Ei bine, aia, "altii" sunt fix ca ziaristii astia!
Cum ar veni, un domn ziarist incepe sa faca o ancheta de presa din care rezulta ca nu stiu ce sistem de radiocomunicatii nu este bun dom'le! Apoi, afli ca nu e bun pentru ca are el, prin firma lui, altul mai bun! Dupa ce devoaleaza prin anchete cheltuirea banului public pe "sistemul care nu e bun", banul public incepe sa fie cheltuit pe "sistemul care e mai bun ca e al lui".
V-ati prins, da? Puteti compelta lista singurei.
 Daca nu, sunteti niste bivoli!

 In rest, mai sunt o gramada dar nu am chef sa le traduc, pierd prea mult timp.
Totusi, ca veni vorba de presa nu pot sa nu constat ca lunga perioada de amortire a neuronului a condus la nasterea unor monstri care voteaza viitorul nostru.

Par egzamplu, cand a avut loc o dezbatere adevarata despre oportunitatea de a intra in UE sau NATO? Adica, ma intelegi, mese rotunde, editii zilnice de dezbateri in care niste ziaristi sa disece subiectul in bucati marunte si usor de inteles iar aceste emisiuni sa nu aiba ca invitati "analisti" sau "politologi" ori, si mai rau, politicieni! Ci niscaiva profesori de economie, ceva juristi, unul doi istorici si cativa oameni de afaceri dar din aia adevaratii!

Presa a ajuns sa preia un punct de vedere si sa il sustina mort-copt, cu patos revolutionar in loc sa il prezinte sec si sa adune opinii pe care SA LE PREZINTE CU O LEGENDA, astfel ca bivolele roman sa il poata lua cu sare si piper sau pe stomacul gol...

De fapt, nu este decat o consecinta a faptului ca si politica a ajuns sa fie o chestie de PR. Nu se mai oboseste nimeni sa explice, toti racnesc!Ca de aia sunt platiti, nu?

Si aici puteti completa voi, eu ma duc sa vomit!





16 februarie 2014

Tabla internetului si Lecitina


Nu, nu am descoperit vreo metoda prin care sa cartografiez internetul si nici nu urmaresc asa ceva...
Pur si simplu, mi-am dat seama ca in aceasta lume nebuna cu vremuri teribile totul se compacteaza, se densifica, se concentreaza.
Cred ca timpul este cel care ne joaca acest renghi; de multe ori, pe drum, in masina, de la un semafor la altul imi vin fel si fel de idei. Uneori mai trimit pe Feisbuc cate o poza sau cate un gand si mai apoi realizez ca "Scripta manent" nu mai inseamna nimic.
Toata lumea scrie, prea putini au timp sa citeasca si aproape nimeni nu mai gandeste... Scrii astazi despre , sa zicem, prabusirea avionului YRnustiucum, cel in care si-a pierdut viata Iovan si Anca, un lingau facut la apelul bocancilor si cocotat in vice-fruntea guvernului prin tradari succesive elucubreaza un pseudo-raport despre cine ce si cum au comis-o in acel accident, lumea politica se intrece in a explica inept niste chestiuni tehnice care o depaseste, spectatorul si telespectatorul intelege nimic si apoi bufneste alt rahat, eventual vreun cioaca ce iese triumfator din arest ca sa stearga totul cu buretele.
Pseudo-ziaristi inhata repede subiectul si il epuizeaza pe nemancatelea in doua trei zile apoi toti uitam si ne retragem intr-un binemeritat weekend in care ne umflam matzul cu niscaiva mancare din aia care creste procentul de bolnavi de guta (No offence).
Intre timp, usurel ca sa nu ne prindem, se mai mareste o taxa, chiorul mai trage de ureche pe cineva, hahaim la vreo curvistina din "shoubiz" si ne credem "informati", apti sa decidem prin vot ce facem mai departe.
Gresit!
Pur si simplu, de doare in cot iar asta nu vine neaparat din educatie ci din mimetism! Pe toti, mereu, i-a durut in cot de cei pe care s-au catarat ca sa ajunga in varf. Nu neaparat "la putere" ci oriunde exista un "varf".
Da, ati ghicit! Iar m-am intors din tari pe unde omul se duce la "servici" de la 9 la 12 si de la 16 la 19. In tari unde cand esti pe trotuar in dreptul zebrei ti se face politicos semn ca poti traversa in siguranta: "te-am vazut ca vrei sa treci, te rog sa treci, tu esti pe jos eu stau cu curul in masina, deci treci strada inaintea mea".
In tari unde, daca la iesirea din magazin suna alarma nu esti luat pe sus ci politicos ti se cere sa duci sacosa la casa unde, fara sa ti se ceara bonul, se scoate tag-ul buclucas.
In tari unde patronul serveste la masa unui restaurant nu de mari fite dar in care poti spune ca ai avut parte de o cina aproape de perfectiune.
In fine, din tari in care este cum niciodata nu va fi in Romania.
La fiecare patru sau cinci ani ne batem cu bratele paroase pe buricul de viitor ales ca vom face si vom drege, ca autostrazile vor creste cat nu au crescut in ceilalti cinspe, douazeci sau douazecisicinci de ani si prea putini isi mai amintesc si mai si spun in gura mare ca asa au facut toti cei care au trecut prin fata noastra!
Probabil ca ar trebui sa incepem cu niste Lecitina sa ne ajute sa nu uitam, ca in romanul lui Zaharia Stancu. Suntem toti niste "Darie" cretini care uitam de cuiele din talpa imediat ce ne asezam in pat si, eventual, belim ochii goli de creier la televizoare. Ori pe tablete, ca asa e modern!
Iti vine sa ii bagi pe toti de unde au iesit, sa pui mana pe niste azotat de amoniu si sa ii faci parte din istoria spatiului cosmic, sa faci din ei stele cazatoare pe cerul noptii. "Artificii cu repetitie" dupa cum spunea un intelept "cantautor" din Parazitii!

De ce, atunci cand incerci sa atragi atentia ca unul fura, automat comentariul urmator este ca "alalalt" fura? Cat ne-a tampit politica asta de doi bani incat sa nu mai putem trece nimic prin filtrul propriei gandiri? Nu e cumva o molipsire de la gaitele care au mai ramas pe la televiziuni? Placi stricate de patefon care reiterezeaza aceleasi gaunosenii zi de zi, pe alt ton...

La un moment dat ajungi sa crezi ca totul in jur este o conspiratie in care aia de sus s-au prins ca se pot misca mai repede decat poate ala de jos sa rationeze si ca, de ce sa nu dea el un tun? Ca, despre tunul lui vor vorbi toti o zi apoi poate sa isi vada linistit de cheagul adunat pe ici pe colo.

O lista intreaga de cacaturi s-au uitat sau au trecut prin masina de spalat a mass-media si nici macar nu au lasat in urma bancuri bune asa cum se puteau asculta pe vremea lui Ceausescu.

Ei, uite d'asta zic eu ca internetul este ca o tabla. Stiti voi, din alea din scolile vechi pe care le steregeati cu buretele ud si pe care, are treaba, n-are treaba, scrie oricine trece pe langa cate o chestie mai mult sau mai putin inteligenta dar pe care mai apoi, toti ailalti o despica in patru cautand seva intelepciunii si dezbatand-o pana uita sa traiasca.
O tabla aflata in drumul prostilor ca sa se uite altii, mai prosti si sa nu mai inteleaga nimic, ca o poveste scrisa de fiecare calator care coboara din tren cand ajunge la capat de linie!
Toti scriu...

Hai sictir si ne vedem la urmatoarele "alegeri", ca tot stim ca aia de la STS baga voturi pe "fir"...



 
hares-thief