27 octombrie 2009

Dupa 20 de ani. Nu de Dumas! De democratie originala...

Anul acesta sunt mai batran cu 20 de ani in viata "de dupa". Cam tot atat mi-am petrecut si in viata "de dinainte". Referinta este in decembrie 1989.
Uneori, ma straduiesc sa imi amintesc de intamplarile din acele zile dar ele devin din ce in ce mai estompate in "zgomotul" si trepidatia vietii.
Imi amintesc:
-Ca pe 12 decembrie eram internat la un spital pe langa Piata Galati, ceva cu o gastrita nesimtita. In echipa de medici care efectua vizita, era si un tanar rezident. Mai tarziu, acest rezident m-a recunoscut in multimea care se agita in fata la intercontinental. dar sa nu anticipam...
-Pe 17 decembrie 89 am sters-o din spital.
-Pe 20 decembrie 89, am fost la un amic din liceu, care se angajase laborant la Liceul de informatica. Era singura ocazie sa "ma dau" pe niste HC85. Tipul trebuia sa stea peste noapte, un fel de permnenta. Nu imi amintesc daca era in legatura cu evenimentele de la Timisoara. Am stat toata noaptea.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, am plecat spre casa. Am luat metroul pana la Universitate. Acolo urma sa ies de la metrou si sa iau un autobuz sau troleibuz, de la Piata Rosetti catre vatra Luminoasa. Pe scarile de la metrou, un tip destul de valvoi ne-a privit conspirativ si a susotit: "In dreapta, in dreapta". Am avut senzatia ca era lejer nebun pentru ca nu il cunosteam si nu simteam nevoia sa mi se spuna pe care scara sa o apuc.
Asa ca am iesit la suprafata, pe scarile de la fostul ceas de la Universitate, cu fata catre B-dul Regina Elisabeta (atunci se chema B-dul 6 Martie).
Si am incremenit!
In fata mea se intindea un bulevard pustiu, pe care nu circula nici o masina si care, in dreptul statuii lui Mihai Viteazul, era blocata de un lant de scutieri. Era prima data cand vedem trupe de militie echipate cu niste combinezoane gri-petrol, cu casti cu viziere de plexiglas, niste bastoane ceva mai lungi decat cele clasice, de militian. Aveau si scuturi transparente de plexi. Unele erau opace, de culoare alb. Cumva, ca intr-un film, am focalizat pe mainile lor care erau acoperite de niste manusi negre cu umflaturi in dreptul monturilor. Mai tarziu aveam sa aflu ca acolo aveau nisip in dublura manusii, ca sa poata sa dea cu pumnul fara sa isi farame articulatiile.
Impreuna cu amicul respectiv, am mers catre Intercontinental, unde era stransa lumea.
Erau peste tot, pe trotuar, pe strada, pe insula din mijlocul intersectiei.
Erau cativa catarati si pe semnul de parcare de la Ciclop (parcarea subterana de la Universtitate). Un tip agita un steag al Romaniei, dar cu stema scoasa, lasand in loc o gaura.
Spre Dalles, undeva dupa strada Batistei, era un cordon de militieni. Acestia aveau caschetele clasice, erau subofiteri si ofiteri, spre deosebire de cei de pe Regina Elisabeta. Spre Campineanu erau si scutieri.
"Spuneti lumii ce-ati vazut"
Amicul a plecat, iar eu am ramas sa casc gura, pe trotuarul din fata de la Intercontinental. Acolo am fost recunoscut de medicul rezident de care am pomenit mai sus.
De undeva, mai sus de platforma de la intrarea in Inter, cineva filma de la balcon cu o camera video de umar. Multi de pe trotuar scandau catre cel care filma: "Spuneti lumii ce-ati vazut", "Jos Ceausescu". Ceva in interior, mi-a spus ca nu e bine sa mi se vada fata pe materialul filmat, asa ca am sters-o in unghiul mort dinspre Batistei. Acolo am vazut cordoanele de militieni si scutieri.

"Jos Comunismul"
Pe semnul de parcare Ciclop, erau catarati vreo trei revolutionari. Numele a doi dintre ei l-am retinut. Nica Leon si Dan Iosif. Acolo am auzit clar si am retinut scandarea "Jos comunismul". Cand, dupa ceva vreme, l-am vazut la televizor pe Iliescu condamnand-ul pe Ceausescu pentru ca "a intinat valorile comunismului", am fost teribil de indignat. Ani dupa, am avut senzatia ca s-a incercat inducerea ideii ca revolutia a fost anti-Ceausescu si nu anti-comunista. Ei bine, afirm raspicat faptul ca, la Inter, pe 21 decembrie, s-a strigat "Jos comunismul", iar aceasta scandare a fost preluata de catre toti cei care erau adunati acolo! Si nimeni nu ma poate convinge ca a fost altfel.
Se mai scanda: “Si voi sunteti romani!”, “Nu fiti lasi!”, “Si voi aveti copii!”, “Si voi muriti de foame!”, mai ales la adresa spectatorilor de la balcoane si catre militenii din cordon.
Imi mai aduc aminte de niste TAB-uri care au traversat multimea. Primul a intrat mai cu grija, celelalte au trecut in viteza. Cativa revolutionari au incercat sa se urce pe ele dar nu au reusit.
TAB-urile au sosit dinspre magazinul Unirea si au incalecat rondul din centrul giratoriului de la Universitate, dar, din fericire, acolo nu mai erau oameni.
O mare problema pe care o am in legatura cu acele zile este ca nu aveam ceas. Nu reusesc sa stabilesc o cronologie a evenimentelor, oricat ma straduiesc...

La un moment dat, am plecat spre casa. Tocmai trecea un elicopter pe deasupra Pietei.
Inca nu se tragea. Era multa lume pe strada.
Am ajuns acasa. Ai mei, speriati si ingrijorati. Nu stiau unde ma aflam dar auzisera de ceea ce se petrecea in centru.
Bunica-mea, Dumnezeu sa o odihneasca, era catarata pe un scaun si stergea geamurile de la bucatarie. De acolo m-a facut cu ou si cu otet ca "se trage" si ca puteam sa mor. Intre timp, pe afara trecea un alt elicopter...

Nu mai stiu ce am facut in acea seara...

22 decembrie 1989

Dimineata, dupa ce s-a anuntat la TVR ca "Tradatorul Milea s-a sinucis", am urcat pe bloc cu niste receptoare care puteau asculta comunicatiile care se desfasurau in banda de aviatie si prin alte frecvente folosite de Militie si Salvare. Impreuna cu mine era un amic pasionat si el de astfel de "intreprinderi" dar si de astronomie.
Am intins niste antene si am pus castile pe cap. Castile erau de tip militar, cu antifoanele din cauciuc si destul de inconfortabile. Se mai auzeau si destul de prost, pe deasupra...
Am vazut un elicopter alb care a survolat cartierul la joasa inaltime, venind dinspre centru si trecand pe deasupra bulevardului Mihai Bravu, deci destul de aproape de blocul unde stateam (in Vatra Luminoasa).
Cateva clipe am ramas intepenit de spaima ca va trage in noi. Avea usa laterala deschisa si un nene care se uita la noi prin binoclu se putea observa in cadrul usii...
A intrat inauntru si a revenit in usa cu ceva in mana. Am rasuflat usurati cand a inceput sa lanseze niste foi volante si elicopterul a efectuat un viraj spre stanga, indreptandu-se spre centru.
Mi-am reluat "activitatea" si, dupa catva timp, am surprins o convorbire intre un aparat de zbor si turnul Baneasa sau Otopeni, prin care aeronava cerea permisiunea sa aterizeze, permisiune respinsa. Respingerea permisiunii a fost insotita de recomandarea " luati verticala Militari si contactati judeteana Olt pentru instructiuni". Am avut chiar atunci senzatia ca este elicopterul lui Ceausescu, dar nu stiam ca se si afla in el!
Am mai stat nitel pe terasa blocului apoi am sters-o in casa.
La timp pentru mira pe TVR si pentru primul telejurnal "liber" care s-a transmis undeva, in jurul pranzului, pe la ora 13.
M-am holbat la TVR pana spre seara... O gramada de indeptii. Mai ales dl. Brates parea ca vrea sa agite spiritele cu niste cretinisme patentate, mai ales spre seara, cand au inceput sa apara conceptul de teroristi, cam dupa ce Iliescu a emis primul comunicat FSN.
Seara tarziu, deja incep schimburile de focuri la Piata Palatului si ia foc actuala Biblioteca Universitara. Am iesit pe terasa blocului, de unde observam, impreuna cu vecinii combinatia de flacari si trasoare.
Am profitat de prilej si am strigat "uite ca vine un trasor incoace" si am aruncat o pietricica intr-o tabla, eveniment care a determinat bulucirea spectatorilor in scara blocului.
Am avut dificultati in a-i convinge, mai apoi, ca eu am aruncat o pietricica; nu mai vroia nimeni sa iasa cu mine...
Am reinstrat in casa. din nou pata neagra pe ce se intampla la TV.
Pe la vreo 11 noaptea,profitand de faptul ca maica-mea dormea dusa, am ademenit catelul in bucatarie si am sters-o de acasa. La Piata Iancului, unde era fosta cofetarie Iris, am observat un camion Roman Diesel cu bena plina de tineri. Am tras un strigat sa ma astepte si pe mine si dus am fost, catre Piata Revolutiei.
Atomosfera de acolo era destul de ciudata; intuneric cam peste tot cu exceptia balconului de la CC, plin de vorbitori (parca si Petre Roman si, din cand in cand, Iliescu, dar nu mai sunt sigur), care era luminat de reflectoare puternice. Spre Biblioteca Universitara, era si un car de reportaj.
In fata CC-ului, pe latura dreapta, cum te uiti spre el, erau parcate langa trotuar niste camioane militare, cu botul spre biblioteca. Din primul se dadeau arme cu buletinul, ca un fel de avan'premiera la creditul cu acelasi act.
La un moment dat, a inceput sa se traga dinspre Blocul Turn, cu trasoare. Militarii care erau langa CC au inceput si ei sa traga si s-a dezlantuit un mic infern.
Pentru ca nu mai era loc in spatele camionului cu armament, m-am aruncat pe burta in spatele celui de-al doilea camion, unde nu era nimeni. Acela era camionul cu munitie, dar eu nu stiam asta la acel moment. Mai bine.
Intre timp, din cand in cand, ca un fel de anunt ca se trage cu munitie reala de peste drum.
Ceea ce este foarte interesant: practic, personajele din balconul de la CC evoluau pe o scena luminata "a giorno"... cu toate acestea, "teroristii" si "contrarevolutionarii" nu reuseau sa nimereasca pe nimeni de acolo! Oare cum se explica asta?
Scena: un soldat cu un PSL (pusca cu luneta) se chinuia sa traga in cineva din blocul de vis-a-vis de CC, acela cu securisti (de unde, din cand in cand, iesea pe un geam o mana cu un pistol si unde balcoanele aveau saci cu nisip pentru baricadare!). La cum tinea puscociul, era clar ca habar nu avea pe unde iese glontul...
M-am intors dupa cateva ore si m-am holbat din nou la TV.

23 decembrie 1989

Stiu ca am luat aparatul de fotografiat, un Zenit E, am pus o rola de film alb negru, intr-un sac pe umar am luat un radiocasetofon si am pornit prin oras.
Pe la Piata Rosetti am inceput sa fac poze si am reusit sa surprind niste Dacii peste care trecusera tancuri. Au fost singurele poze, de fapt o poza si jumatate, deoarece sina de ghidaj pentru film a aparatului foto avea un colt indoit si acesta a sfasiat pelicula dupa primele doua poze. Nu mi-am dat seama in acel moment asa ca am continuat sa trag poze prin oras! Si ce poze misto era sa iasa!
Casetofonul il luasem sa inregistrez zgomotele strazii. Nici cu asta nu am fost mai norocos. Am tot schimbat casetele, vreo 10 la numar, dar acasa, am constatat ca un mic comutator era pus pe Radio, motiv pentru care casetofonul inregistrase doar zgomotul de banda FM si nimic de pe microfon.
In fine...
In piata Revolutiei se tragea de zor. Erau niste tancuri in semicerc, cam pe unde este acum parcarea de la Athenee Palace.
Lumea se plimba printre ele, soldatii se dadeau importanti...
La un moment dat, s-a auzit un zgomot asemanator cu un foc de arma de calibru mic, ce parea ca vine dinspre Palat.
Instantaneu, mitralierele de pe tancuri si TAB-uri au inceput sa traga spre Palat, desi nu stiau in cine si, mai ales de ce se trage.
Cu mare efort, un ofiter a reusit sa opreasca focul sustinut care a cam demolat fatada Palatului. Mitraliera de TAB are calibrul undeva in jur de 14mm.

Cam asta imi amintesc eu despre Revolutia din decembrie 1989...

Alte amintiri disparate:
-Un domn cu alura de tovaras, Teodor (parca) Brates, mic, rotunjor si ochelarist dar cu o pofta nebuna sa se vada pe TV, care prelua tot felul de cretinisme de pe hartiute si le citea cu un aer foarte alarmat; tin minte ca imi doream sa fie primul care sa dispara de pe sticla. Lansa felurite zvonuri alarmiste care, privite cu un pic de luciditate, erau stupide. Ca de exemplu, un nene care a venit in studiou cu o cutie galbena cu o tastatura si cu un fel de afisaj, pe care o prezenta drept bomba gasita in catacombele televiziunii. De fapt, imi parea ca este un dispozitiv de control acces de la o usa!
-Tot felul de anunturi si ordine date armatei; stupid atunci si acum, caci armata nu avea de ce sa asculte de ordine date de un civil un pulovaras, la televiziune;
-Apa otravita. Alta bazaconie.
Privite acum, am convingerea ca ele erau adresate unui privitor cu o cultura medie spre mediocra pentru a-l tine legat de televizor si a-i da o preocupare.
Nu am nici timp si nici nu mai am chef sa speculez despre motivatiile de atunci cand toti acesti 20 de ani ne arata de fapt, cui i-a profitat derapajul acela din Decembrie 89.
Nu pot sa spun ca era mai bine, ar insemna sa fiu absurd; spun doar ca este pacat ca nu am ajuns mai departe folosind capitalul urias de imagine obtinut prin revolta aceea spontana.
Dar deja ne apropiem de amintirile care vor face 20 de ani prin ianuarie, februarie, mai, iunie 2010...

2 comentarii:

1morning spunea...

un post de exceptie, ma bucur ca l-ai scris. eu eram prea mica sa inteleg foarte bine ce se petrece..
stiu doar ca am fost cu ai mei in zona Bibliotecii Centrale dar la fel nu stiu ce luna era, poate ianuarie poate februarie, si mama a vrut sa le dea cate o hartie de 100 de lei unor soldati foarte tineri care stateau pe tancuri."Lasati doamna, ca avem destula mancare" ..si mie imi pare rau ca nu au facut ai mei poze..dar imi pare bine ca nu au avut de suferit in zilele alea..frustrarea ar fi prea mare acum sa vada nesimtirea unora de azi mai ales a astora care ne cersesc voturile luna viitoare

Adrian spunea...

De multe ori am vrut sa scriu undeva aceste amintiri. Imi era teama ca le voi pierde de tot daca nu le pun undeva.
In februarie deja Piata era teatrul altor manifestari. Era Mazilu pe tanc, deja minerii venisera odata in Bucuresti, la PNTCD se gasisrea drogurile si masinile de fabricat bani falsi; studentii de la arhitectura erau luati in colimator... Cred ca era ianuarie cand ai fost in Piata si ai vazut soldati pe tancuri...

 
hares-thief